Dragă Rodica, problema e că la Chișinău se face priveghere, ceia ce însiamnă ca seara se slujește și slujba de seară și cea de dimineață, apoi dimineața numai ciasurile  și Liturgia, de aceia vi se par scurte, așa că scularea mai dimineață și la slujbă, mâca-v-ar raiul să vă mănânce.

prot Victor Mihalachi

Hristos în mijlocul nostru. Da, timpul e foarte scurt în ultima vreme. Însă nu ași vrea să spun că și slujbele se scurtează. Cred că mai degrabă mintea noastră nu poate să rânduiască slujba lungimii timpului. Să spun așa că se plimbă pe lanuri și nu pare a fi concentrată la cele ce se întâmplă în timpul slujbei. Un cuvânt din Sfânta Liturghie poartă cu sine veșnicia. Așa că nu cred că e cazul să ne plângem că se scurtează slujba, ci pentru faptul că noi nu suntem la deplina percepere la cele ascunse în cuvânt. La mine spre exemplu slujba se continua și după slujba. Când ies din biserica am ce medita vreo 2 zile. Și totuși nu se termina slujba. Ajung la slujba și iarăși se adună lucruri spre meditare. Și nu m-am plâns că se scurtează slujba niciodată. dar uite că predica părintelui meu duhovnic pare că se scurtează. Și știi de ce. Că eu îmi doresc să îl aud mereu, dar el săracul se gândește și la cei care se plictisesc și predică exact cât trebuie. Dumnezeu să-l întărească și sănătate să-i dăruiască. De aceea vă îndemn la slujba de după slujbă. Și veți vedea că nu se mai scurtează nimic.

Dumnezeu nu se limitează și nu este cuprins de timp. Cei întru Domnul sunt în veșnică existență a celor ziditoare și toate îl poartă în timp.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie