Părinte îndrăznesc cu încă o întrebare. Înainte de a împlini vârsta de 7 ani, într-o zi de vară m-am trezit în miez de noapte și în partea mea dreaptă am văzut un om cu barbă nu mult prea lungă, strălucea, fața lui era blândă iubitoare, frumusețea feței lui era de nedescris, era doar înfățișarea feței lui, nu tot corpul întreg. S-a uitat la mine a clătinat din cap și mi-a zis ”pocăițivă fraților”. Eu nu auzisem la acea vârstă de cuvântul ,,pocăițivă,, nu știam ce vrea să însemne mesajul acelei ființe neomenești. Apariția acelei persoane mi-a produs teamă, ceea ce era normal unui copil de câțiva anișori. Acum am 27 de ani și continui a mărturisi aceasta atât celor din biserica noastră ortodoxă, cât și celor din alte confesiuni creștine. Întrebarea mea: este bine ce fac, că spun la majoritatea cunoscuților despre această întâmplare?