linistea sufleteasca

În urmă cu 4 ani ani am cunoscut un bărbat de altă religie, am stat împreună urma să ne căsătorim, dar mutându-ne în străinătate acest om s-a schimbat enorm, a găsit un anturaj cu care petrecea mai tot timpul și practic ne-am îndepărtat foarte mult, iarba, alcoolul și prietenii erau pe primul plan. Într-una din zile când m-am întors de la serviciu nu l-am mai găsit acasă își luase toate lucrurile personale și a plecat, nici acum nu știu de ce, pentru că reușisem să facem cât de cât o situație, să avem servicii bune amândoi, acte. De câteva luni sunt singură nu pot să-mi găsesc liniștea interioară, nu pot să mă readun și să plec mai departe, nu-mi găsesc locul în societate deși toata lumea mă apreciază datorită serviciului pe care-l am. Ajut foarte mult pe cei cu situații precare, dar în sufletul meu sunt singură, pustiită, nu am prieteni, la ai mei nu le pot spune că sunt singură, nu-mi găsesc pacea. Știu că am trăit în păcat cu acel om, dar niciodată nu am părăsit religia mea. Știam de post mergeam la biserică, iar el la fel nu se impunea deloc, îi plăcea că sunt credincioasă, de foarte multe ori citind acatistul Sfântului Nectarie am avut parte de minuni. Dar acum când deja am trecut prin multe împreună, el a avut o tumoare la plămâni l-am ajutat, i-am fost alături și dintr-o dată totul s-a năruit. Sufăr enorm nu-mi pot reveni, merg mereu la biserică, mă rog la Dumnezeu să vină înapoi, dar nimic. Au trecut aproape 4 luni nu pot să mă întăresc să merg mai departe, să-l uit, să-l urăsc că m-a părăsit. Aș dori să mă ajutați cu niște sfaturi, știu că am greșit întotdeauna plătim, sunt o persoană cultă și educată cu studii superioare, atât în țară, cât și-n străinătate, dar de ce eu ??? Nu știu nici acum de ce m-a părăsit, știu că tot timpul era trist, mă acuza tot timpul că nu-l înțeleg, că eu de fapt îi creez probleme, deși nu ieșeam nicăieri, nu aveam deloc prieteni, tot timpul am fost fidelă și sinceră cu el.