Sărut mâna, părinte. Nici nu ştiu cu ce să încep… Mă numesc Cristina şi am 25 de ani, sunt căsătorită de doi ani şi am doi băietei, – unul de un an şi două luni şi celălalt de o lună şi două săptămâni. De când am născut pe al doilea băieţel, nu mai sunt în apele mele, permanent plâng, intru în panică, nopţile nu mă pot odihni, copiii nu se odihnesc, se trezesc mereu: când cel mai mare, când cel mai mic, dar cel mai grav este că permanent îmi stă gândul la faptul, că dacă nu-l aveam pe cel mai mic, nu era să am greutăţile acestea. Ştiu că e păcat şi eu îmi iubesc copiii. Doamne, – stau şi mă întreb câteodată, – ce fel de mamă sunt eu? Mă uit la alte femei, – sunt atât de grijulii cu copiii lor, dar mie mi se pare că nu fac nimic corect, nu mai reuşesc nimic, nici ordine prin odăi, nici de mine nu mai am timp, şi pe soţ îl chinui cu gândurile mele cele întunecate, şi mi-e greu şi nu ştiu unde să caut ajutor şi alinare. Am impresia că trece viaţa pe lângă mine şi mă rog lui Dumnezeu, şi plâng, şi-l întreb, de ce mie acest chin, că am fost fecioară până la căsătorie, am ţinut posturile, la biserică mă duc… De ce am eu stările acestea de suflet nu ştiu, am impresia că am să înnebunesc şi încerc să mă iau în mâini, să mă rog, să tămâiez prin casă, şi nimic nu-mi trece. Soţul încearcă să mă ajute şi el cum poate, şi o dădacă la copii mi-a adus, dar nu am acceptat, nu pot să-mi las copiii pe mâini străine, că sunt micuţi. Oare poate să fie din cauza că încă nu l-am botezat pe cel micuţ? Să am iertare, părinte, pentru ceea ce am scris, dar am nevoie de ajutor şi nu ştiu cui să-l cer.
- Cristina a întrebat 11 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
Poate să fie și lipsa Tainei Sfântului Botez pentru micuț, precum și faptul că nu ați sfințit casa de mai mult timp. Dar, în același timp, la mijloc poate fi și o altă problemă! Pentru majoritatea femeilor, nașterea este o experiență extrem de intensă, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Așadar, în mod normal, multe mame pot trece prin schimbări ale stării de spirit, trecând cu ușurință de la fericire la tristețe.
Aceste sentimente sunt denumite adesea sindromul de a treia zi sau „baby bluesa și, în cea mai mare parte dintre cazuri, ele dispar la aproximativ 10 zile după naștere. Totuși, se întâmplă că unele dintre femei să sufere de o depresie profundă, care continuă mult timp după aceea.
Această este așa numită depresie post-partum. În ciudă faptului că simptomele ei sunt cunoscute de foarte mult timp, depresia post-partum nu a fost dintotdeauna catalogată drept o boală.
În consecință, ea continuă să fie greu diagnosticată, deși atunci când este depistată la timp este tratată cu succes. Este important că simptomele acestei maladii să fie identificate și recunoscute cât mai devreme cu putință, deoarece cu cât diagnosticarea este mai precoce, cu atât tratamentul este mai eficient. Demersul se dovedește a fi însă dificil, deoarece stările depresive sunt însoțite de sentimente de frică intensă și irațională.
Mamei îi este adesea teamă că nu este capabilă să controleze nouă situație în care se află și că va fi considerată de ceilalți inapta de a fi mamă. Femeile care suferă de depresia post-partum trăiesc cu sentimentul că nu sunt mame bune și ezită să ceară ajutorul. Ele nu trebuie să dispere, ci, dimpotrivă, să aibă curajul să ceară ajutor de specialitate, deoarece aceste probleme se pot rezolvă.
Cercetătorii au identificat trei tipuri de afecțiuni postpartum: sindromul de a treia zi sau „baby bluesa, depresia post-partum și psihoză post-partum. Sindromul de a treia zi este formă cea mai ușoară de depresie post-partum. Apare de obicei între prima și a treia zi de după naștere și se manifestă prin plâns, iritabilitate, insomnie, schimbarea stării de spirit și sentimentul de vulnerabilitate. Aceste stări pot dură mai multe săptămâni și sunt resimțite de 50-80% dintre mame. Psihoză post-partum este o tulburare relativ rară. Simptomele cuprind o stare de confuzie extremă, oboseală, agitație, schimbări de dispoziție, sentimente de deznădejde sau rușine, halucinații sau furie.
Cercetările au demonstrat că boală apare o data la o mie de nașteri. Cauzele exacte ale acestor boli nu sunt cunoscute. Până acum, nu a fost identificat un element declanșator unic al simptomelor. Se estimează că depresia post-partum este provocată de o mulțime de factori complecși. În orice caz, este important că femeilor care suferă de aceste afecțiuni să li se explice că nu ele înșele sunt cauza.
Metodă cea mai eficientă de tratare a depresiei post partum este psihoterapia, fiind soluția cea mai indicată în cazul mamelor care alăptează, dar foarte important este și suportul oferit mămicii de către ceilalți membri ai familiei. Depresia post-partum este mai gravă decât sindromul de a treia zi.
Femeile care suferă de acest sindrom acuza următoarele simptome: anxietate, iritabilitate, oboseală, sentimente de descurajare, tendința de a plânge constant, sentimentul de a nu fi la înălțime. Acestea sunt adesea însoțite de dureri de cap, stare de moleșeală, dureri toracice.
Câteodată, depresia post partum ajunge până la dezinteresul mamei față de noul născut. Astfel de sentimente pot avea repercusiuni negative asupra dezvoltării legăturii afective care unește mamă și copilul. Cum aceste tulburări sunt puțin studiate și greu de identificat, ele sunt de multe ori trecute cu vederea. În orice caz, specialiștii estimează că ele apăr destul de des, procentul situându-se între 3 % și 20 %.
Depresia poate apărea oricând în timpul primelor 6 luni de la naștere și poate dură câteva luni sau chiar un an.
Sper foarte mult că această stare de depresie a și trecut, iar Dvs. ați reușit să vă reveniți la normal, ca o adevărată mămică! Nu vă speriați, în viață și ispite trebuie să fie. Totuși, în momentul în care omul își pune nădejdea în Dumnezeu, nu mai este singur ci Dumnezeu este cu el. Deci, puneți-vă nădejdea în Dumnezeu, dacă este necesar, cereți și sfatul medicilor, că și prin ei Dumnezeu lucrează și totul va fi bine. O să reușiți să vă bucurați din plin de marele dar cu care va binecuvântat Dumnezeu!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
