NĂLÚCĂ ~ci f. 1) (în mitologia populară) Ființă imaginară creată de fantezie, care provoacă spaimă; vedenie; arătare; stafie; spirit; duh; fantomă. ◊ Piei ~! piei din fața mea! 2) fig. Imagine înșelătoare (și fugitivă) a unui lucru; închipuire. ◊ Ca ~ca (sau ca o ~) fulgerător. Deci acesta este semnificatul acestui cuvânt. Însă biserica le consideră că sunt arătări diavolești care duc la spaimă și nebunie. Și sfinții părinți ne spun că-n orișicare vedenie (le putem chema și năluci), să nu ne încredeam chiar de ar veni din cer, așa îți păstrezi pacea lăuntrică și credința dreaptă. Căci pe urmă de te încrezi apar întrebări: de ce? de unde? pentru ce? de la cine?… care nu duc la altceva decât la tulburarea minții și depărtarea harului.

Doamne ajută.