Calugaria

Sărut mâna părinte, am aproape 17 ani și am o relație de aproape un an și o lună cu o fată. Ne iubim mult și totuși ne certăm des. Și mai este problema că eu de acum vreo câțiva îmi doresc foarte tare să intru în mănăstire, sunt atras de acea viață, am citit viețile sfinților părinți și simt o atracție spre o asemenea viață. Fiind cu ea nu îmi pot păstra tot timpul mintea la Dumnezeu, și fac păcate multe alături de ea și pierd legătura cu El. Nu o pot părăsi căci m-ar durea enorm de tare, și eu până la urmă mi-aș găsi fericirea în Dumnezeu, dar ea ce va face, nu este prea credincioasă și sa mai întâmplat să aibă și gânduri negre. Nu știu ce să fac, fiind cu ea mereu voi face păcate, și am ajuns să-mi dau seama că adevărata fericire o voi gasi doar la El. Și nașa mea de botez este măicuță și îmi este și mătușă. Chiar nu știu ce să fac, nu mă lasă inima să o las, și totuși simt acea chemare, am pătimit multe și Dumnezeu ma ajutat să trec peste toate, fără El nu aș fi rezistat. De multe ori m-am rugat și i-am zis că îmi pun viața în mâinile Lui, și am încredere în El, dar aș vrea să mă ajutați și dumneavoastră cu un sfat. Mulțumesc, Doamne ajută!