Relatiile cu sotul.

Vă rog de mă iertați părinte. Am și eu o întrebare și vă rog din tot sufletul măcar cu un sfat să mă ajutați. Istoria căsniciei mele cu soțul nu prea e frumoasă, un început greu… eram într-o relație de mult timp, eu vroiam să ne cununăm, dar permanent erau piedici din partea la mama lui (ei mai avuți și eu mai săracă și posibil că el e mai mic decât mine cu 3 ani), el permanent tăcea și eu mergeam înainte crezând că nu e timpul lui, e mai mic de ani, mama nu permite și tot așa… ne-am căsătorit cu ajutorul Domnului după câțiva ani, nunta la fel cu probleme din cauza diferenței financiare și a caracterului mamei lui care nu avea cont de părerea nimănui, la fel și cu nașii mai bogați financiar din partea lor (fratele mamei). Eu nu am vrut nuntă bogată, așa o masă și atât findcă cununia o făcusem ceva timp înainte, și ai mei nu prea aveau bani, dar mama mea a zis că lasă că găsim numai să fie bine. În fine s-a trecut. După nuntă s-a început a schimba soțul, îmi arăta superiotatea și vroia total să mă supun lui, eu deja eram însărcinată (bunul Dumnezeu mi-a dăruit după cununie fetița). Nu l-a afectat lucrul acesta…eu fiind foarte emoțională, ne certam, s-a trecut, a mai lăsat el, eu și mergeam înainte. După ce am născut era fericit, mă ajuta, până nu au venit în ospeție părinții lui, și după ce au plecat ei, chiar în momentul cela el a devenit alt om, nu atrăgea atenție la copil, nu mă ajuta. Și am înțeles că mare influiență are mama lui asupra lui și nu înțeleg de ce s-ar implica. Am încercat să vorbim și să ieșim la un numitor comun, dar a devenit agresiv și foarte agitat și la tot ce îi spun îmi răspunde urât și mă numește și spune că eu în tot îs vinovată și atât el și părinții lui îs buni. Și de atunci ne certăm, și eu obosită deja de atâta ceartă, am hotărât să divorțăm că e imposibil, el e deacord, nu găsim deloc limba comuna și el e în altă lume și dacă mai înainte tăcea, acum după ce am născut parcă e alt om, mă face de nimic într-o clipă. Nașii de cununie i-au zis că ce hotărâre el nu ar lua, să fie sau nu cu mine ei oricum îs de partea lui. P.S. La general cât m-am străduit eu, să fim o familie, să fie totul în comun, niciodată nu m-a susținut, și își face treburile lui și își caută de viața lui, atât financiar cât și moral. Tot ce e al meu al meu și la copil, ce îi a lui îi a lui. Încerc să vorbesc  cu el nici nu vre să asculte și permanent îmi zice că tot ce zic eu e prostie. Ajutați-mă vă rog cu un sfat, aș vrea din răsputeri să am o familie unită pe placul Domnului și să aibă tată fetița, dar nu se primește, nu vrea nimic și influențează mult mama lui. Deja 5 luni așa. Mulțumesc din suflet.