Spovedanie

Din anul 2003 frecventez regulat Sf. Biserică. Pe plan duhovnicesc am trecut prin multe încercări, prin intermediul cărora Domnul mi-a întărit credinţa. Cu regret nu am un duhovnic. De-atunci m-am spovedit la mai mulţi (8) preoţi, având în vedere că mergeam la biserici diferite, din motiv că fie-mi era prea departe biserica, copiii vroiau în altă parte, cu prietena mă duceam la biserica pe care o frecventează regulat sau mă aflam în legătură cu diferite ocazii în localităţi, oraşe, mănăstiri diferite. Stabil mă mărturisesc la preotul de la biserica pe care o frecventez. Mă spovedesc cel puţin o dată în lună. Deşi mărturisesc părintelui frământările mele sufleteşti la general, totuşi mă trage inima să le spun în mod detaliat; gândurile, trăirile, sentimentele, păcatele altui preot, deoarece mi s-a creat impresia că cicălesc preotul cu \”nimicurile, parcă ai zice\” ale mele. Nu ştiu dacă ar fi corect din punct de vedere duhovnicesc, al Sf. Părinţi ca din acest motiv şi cu acest scop să mă duc la altcineva. Deşi îmi vine ruşine pentru păcatele, gândurile mele eu totuşi, necătând la aceasta, le mărturisesc şi birui gândurile de ruşine, zicându-mi că nu mă interesează ce părere îşi face preotul. Vreau să primesc un sfat potrivit pentru mine, părintele să mă înţeleagă şi să pătrundă în esenţa problemelor şi trăirilor mele duhovniceşti. Mă simt ca o oaie rătăcită, deşi citesc mult, respect îndrumările Bisericii şi mă strădui să duc o viaţă creştinească (dar nu întotdeauna mă reţin să birui pornirile mele păcătoase). Vă rog mult să-mi oferiţi un sfat folositor pentru mântuirea sufletului meu, căci doar asta mă interesează cel mai mult în viaţa mea.