Dezbinare

0
0

Bună ziua părinte, mă numesc Silvia.. nici nu știu cum să încep întrebarea de fapt, dar încerc… recunosc în fața Domnului că sunt o păcătoasă… mă căiesc de ele mult, și-mi pare rău până la lacrimi… la moment trăiesc în străinătate cu soțul din căsătoria a doua cu care am un băiețel recent am născut, are doar 2 săptămâni, trăim cu soacra împreună într-un apartament închiriat și-l achităm împreună. Știți care sunt posibilitățile în ziua de azi… problema constă-n faptul că soacra nu prea mă înghite, nu-i place de mine, și după părearea mea îmi învrăjbește soțul, că ba nu e suficient curat în casă, ba că trebuie să fiu mai activă, mai vioaie… și cine știe ce alte chestii, eu mereu resimt schimbarea de dispoziție a soțului după ședințele cu ea, în care eu nu sunt prezentă. Îl simt mai rece, parcă mai dur cu mine, asta mă doare mult, pentru că eu din răsputeri mă strădui să fiu o soție bună, să fac toate ale casei în limitele posibilităților mele. M-am căsătorit la 20 de ani prima dată, cu primul soț am trăit 2 ani până la căsătorie și 3 așa fiind căsătoriți din care avem o fetiță de 7 ani, am divorțat pentru că era o persoană foarte violentă, nu atât fizic cât verbal, duceam un coșmar de viață cu el. Copilul era mereu stresat și avea frică de el, după care am hotărât să pun capăt acestei situații pentru binele și liniștea copilului, că deja nu mai rezistam, eram foarte înjosită de el, mă batjocorea în fața familiei mele, nu muncea, și devenisem mai mult ca o slugă pentru el, să-i fac de mâncare și să-l spăl și să am grijă de copil, în timp ce eu, făceam studii superioare, apoi am făcut masteratul, nu dormeam nopțile stăteam și cu copilul, dar și studiam în șir… dupa 3 ani de divorț.. l-am întâlnit pe actualul soț.. ne-am plăcut deodată, persoana care a făcut să ne unim, a fost însăși fiica mea din prima căsătorie, care l-a îndrăgit pe dată, niciodată n-am văzut copilul meu cu atâta atenție și s-o facă atât de mult să zâmbească cineva de genul masculin. Asta m-a făcut să mă apropii de el și mai mult, pentru c-am văzut că copilul are nevoie nu doar de exemplul mamei, dar și a tatălui în educație. Ne-am căsătorit după care a doua zi am aflat că sunt însărcinată cu băiețelul, am făcut actele și am plecat peste hotare cu el. Fetița mea a rămas în îngrijirea mamei mele, venind aici am primit repede actele, el având cetățenie română, acum vrem să-i facem reîntregirea familiei să aducem fetița aici. Problema de bază este că nu-l găsesc pe fostul soț ca să-mi dea acordul s-o pot scoate din țară, el se ascunde pentru că duce o viață mă rog cu împrumuturi și nu restituie banii oamenilor, acum după naștere am zis c-am născut acum 2 săptămâni, am avut cezaraiană, am fost operată din motivul că alt păcat s-a abătut asupra mea și a soțului, am depistat în cea de 38 de săptămână a sarcinii că sunt bolnavă de o boală urâtă, să zic venerică mai exact. A fost o lovitura imensă pentru mine din nou, a făcut examene medicale și soțul și a dat că și el la fel are această boală care este la el de mai mult timp, să mă ierte Domnul. Reiese că de la el am luat-o, că el nici nu bănuia că e infectat, am făcut terapie și peste 3 zile am făcut cezariană ca să nu nasc natural, să nu transmit și copilului prin sânge boala. După care vestea proastă mi-au zis medicii că nici alăpta n-o să pot, asta cred că m-a durut cel mai mult și chiar la maternitate am primit 2 pastile să-mi oprească lactația, acum copilul este alimentat artificial, eu dus durerile post operatorii foarte dureros, am fost externată acasă, și din a doua zi socra s-a supărat că nu fac curat, că trebuie să vina oaspeți la rodină, cum se zice, să vadă copilul, și apoi soțul a fost aici la biserică și mi-a făcut apele. Venind acasă am făcut băiță copilului și mie, dar ea mi-a interzis să ies 40 de zile din casă, cică așa este, dar eu am nevoie să ies, să merg la medic, la plimblare cu copilul la aer… aici vreau să stiu mai mult despre aceste 40 de zile ce se poate și ce nu.. că ea se crede teolog și ne învață. Am uitat să menționez faptul că-n familia mea de mică educația religioasă a fost mereu prezentă în casă, în schimb la soț nu, acum el intrând în familia mea a văzut că mergem la biserică, că ținem post după posibilitate, că-n casă se vorbește destul de mult de Dumnezeu, și i-a plăcut. Aici a apărut și schimbarea lui de care vorbește întruna socra mea, că nu știu cine și ce a vorbit și a făcut că te-ai schimbat că nu ești cel de dinainte, ține posturile, nu face ce făcea înainte, multe rude râd de el, că de unde te-ai luat tu așa credincios.. inclusiv și socra. Când el îi zice: mamă, nu-i bine să faci una, sau alta că e păcat, ea se supără și scoate în evidență un șir de păcate pe care cică le facem noi, că ea mai bine se duce la biserica catolică să se roage, că e oricum un Dumnezeu, deja m-a înnebunit cu cele 40 de zile de stat în casă, am avut în casă scandaluri mari ce e păcat și ce nu, și-i zice soțului că eu sunt de vină că el e altul și că eu îl învrăjbesc împotriva familiei lui, că el cică o urăște pe ea și pe frații lui, că cu toate că am studii superioare, nu am educație, că ea nu are de gând să se înjosească în fața nimănui, că într-un fel nu merit, că ea e super și a zis că eu – nimeni!! Și că sora mea mai mult să nu vină la mine, că ea mă învrăjbește împotriva ei… eu sunt singură părinte aici.. bolnavă, operată, nou născută, obijduită… disperatăăăăăăă, plâng întruna și mă rog la Dumnezeu să-mi păstreze acest cămin, că prima dată nu a fost posibil, acum se bagă ea, și-mi e frică ca soțul să nu mă urască pe mine, vreau să am o viață de familie frumoasă, cum îi place Domnului, și apoi cum să-mi mai aduc și fiica mea din țară, dacă aici în casă e răul băgat, știți cum: un copil străin umple casa… și așa mititica e traumată din căsătoria cu tatăl ei biologic, nu știu ce să mă fac… sunt îndurerată și disperată, acum copilașul face tratament până la 3 luni ca profilaxie, să dea Domnul să nu i se fi transmis și lui spurcăciunea asta de boala, că și eu fac tratament, soțul încă nu a început, pe soț l-am iertat pentru asta…. dar n-aș suporta să se comporte urât cu mine, după toate prin ce am trecut din cauza bolii, că noi ne înțelegem bine, dar el a stat mulți ani la fusta mamei, și ea are o mare influiență a supra lui… aș continua.. dar…ce să fac?? Nu o mai suport, am urât-o… de trecut în altă parte soțul nu prea vrea, că nu ne permitem economic încă… dar nici cred că tare mult să se despartă de mămica tot nu vrea… ierați-mă că v-am răpit din timp, dar mai presus ca Domnul nu este nimeni, și mă încred în puterea lui și-mi deschid inima și sufletul să intre la mine și-n viața familei mele…. mă rog de mă ierați!!!

  • Silvia a întrebat 14 ani ago
  • last edited o lună ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră. Vă îndemn să vă purtați cu dragoste față de soacră, chiar de ea nu merită, după spusele dvs. Căci dragostea îndelung rabdă, iartă și face să crească și să se mențină fericirea în familie. Căci de-i veți răspunde mereu cu bine la rău, atunci cât va putea ea să vă tachineze?! I se va înmuia și ei inima și astfel mare lucru veți face în fața lui Dumnezeu, astfel vă veți duce cu smerenie și ascultare crucea. Dar un lucru să țineți minte: să faceți orice ca să vă mențineți familia, dacă trebuie – cedați, ascultați, aplecați capul, căci astfel și bărbatul dvs va înțelege că sunteți o femeie și soție bună, dar și Domnul vă va ajuta să rezolvați toate problemele și să vă reîntregiți și familia. Toate să le faceți cu bună socoteală și nu iscodiți bărbatul ce ia zis mama lui etc, dar să-l întâmpinați mereu cu inimă bună și să fiți înțelegătoare, cerem puțin nu?! Smile Făcând așa și fiind mereu în gând și fapte cu rugăciunea, va face Dumnezeu dreptate și va așeza lucrurile la locul lor în familia dvs.

Să vă ajute Dumnezeu și să știți că la mântuire se ajunge cu răbdare.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.