referitor la întrebarea 3984

Aş dori să o încurajez pe credincioasa greu încercată. Deoarece am trecut printr-o situaţie asemănătoare, vreau să-i dau şi eu curaj să poată depăşi acest necaz. Nu vă pierdeţi credinţa în Dumnezeu şi rugaţi-vă neîncetat. Purtaţi-vă atent cu soţul, oferiţi-i afecţiune, vorbiţi-i calm, despre lucruri plăcute lui, despre amintiri frumoase, fără reproşuri sau altfel de cicăleli. Aveţi răbdare multă şi oferiţi-i dragostea dvs şi uitaţi de gândurile rele şi dureroase. Mai ales trebuie să-i recâştigaţi încrederea. Nu fiţi gardianul lui. Nu e uşor, eu am depăşit câteva praguri şi sper că până la urmă să fim o familie adevărată. Prin această încercare m-am apropiat de Dumnezeu şi să ştiţi că odată ce veţi simţi o dragoste nemărginită spre El veţi fi fericită. In rest toate sunt pe planul doi. Doamne-ajută şi-i mulţumesc Domnului că ne iubeşte atât de mult şi nu ne lasă pradă deznădejdii. Îi mulţumesc şi părintelui Vitalii Mereuţanu pentru încurajările şi cuvintele lui frumoase .