??????

0
0

Sărut mâna, părinte! Am și eu o problemă neînțeleasă de mine. Cu câteva zile în urmă, mama mi-a spus să mă duc la culcare, eu m-am dus la culcare în camera mea. Lumina era stinsă, totul era stins, dar mie nu îmi era deloc somn, deoarece dormisem ziua. Ședeam în pat și uitându-mă din pat pe fereastră, la o stea, mă gândeam. Peste câteva minute, dar nu încetam să mă uit la stea, m-a cuprins un somn adânc în care nici nu mă puteam opune. Când m-am trezit eram paralizat, nu-mi simțeam nimic, nu-mi simțeam propriul corp, de parcă nu mă asculta. Dar eu nici nu visam, nu dormeam. Eu vedeam camera mea și gândeam dar nu mă puteam mișca. Când la mijlocul patului meu, am văzut o umbră, nici nu înțeleg ce era, nu avea o forma dar avea cap asemănător cu a omului, ochi, nas, gură dar ochii, gura erau albe. Avea dimensiuni mici, de mărimea aproximativ a unui arici. Și se uita la mine, dar erau luminile stinse dar din partea acestei umbre și din partea stelei venea parcă o lumină slabă dar era fix în fix îndeajuns ca să văd tot ce se petrecea. Această umbră nu m-a speriat, nu-mi vrea nici un rău. Eu deodată puțin m-am speriat și am vrut să o strig pe mama care dormea în camera vecină dar nu puteam să strig, eram paralizat complet chiar și gura și limba. Parcă mi se părea că nu a vrut să strig sau să intru în panică. Pe urmă, această umbră s-a uitat la mine și am văzut că era bucuroasă, era veselă, parca zâmbea, apoi s-a uitat în direcția stelei astfel mi-a arătat steaua. Peste câteva secunde, s-a dus în sus spre directia stelei astfel dispărând. Deodată după dispariția umbrei, mi-am simțit corpul. M-a cuprins un pic de frica și am fugit în camera mamei să dorm dar din curiozitate am venit iarăși în camera mea și m-am uitat spre fereastră, steaua nu era. Apoi la o jumătate de noapte auzeam pe cineva cântând o melodie, parcă erau mai mulți, era un cor, cântând o melodie foarte frumoasă dar nu înțelegeam de unde vine glasurile ce cântau. Părinte, ce poate să însemne aceasta?

  • Cristi a întrebat 13 ani ago
  • last edited o lună ago
  • You must to post comments
0
0
Aposolul Pavel spune că chiar de ar veni un înger din cer și ți-ar spună ceva, să nu crezi, darămi-te în vise, ori vedenii. Aşa e firea omenească, fiecare dintre noi ar vrea să vadă ceva, minuni, sau arătări! Dar nu trebuie să uităm că credința nu vine la noi prin ceva ce putem atinge sau vedea! „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” iată care este îndemnul pentru noi. Lăsaţi aceste lucruri care ni se întâmplă în timpul somnului sau la hotarul dintre somn şi trezvie. De sunt lucrul imaginaţiei sau altceva nu trebuie să vă frământe prea mult. Cu toată râvna pe care o avem trebuie să ne dezicem de credinţa în semne, „minuni” şi vedenii, ne întărim în adevăr şi ne rugăm lui Dumnezeu fără a ne distrage atenția cu toate lucrurile care numai la Dumnezeu nu-și au originea! Ca o mică remarcă vreau să vă trag atenția la faptul că ceea ce ați văzut este rezultatul unei iluzii și după cum am spus iluzia este o slăbiciune. O umbră nu poate avea nas, gură, urechi. Deci e cu siguranță rezultatul închipuirii. Și aceasta e din slăbiciunea de credință. Nu vă apucați să căutați explicația iluziilor ci scăpați de ele prin rugăciune și întărire în credință.

Sârguindu-ne în adevăr rămânem în lumină.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.