Doamne ajută! Părinte, este păcat dacă uneori se întâmplă să mă bucur sau să mulţumesc Domnului că m-a scăpat de o viaţă de păcat, în contextul în care văd oameni în jurul meu că umblă pe tot felul de căi în care îşi fac rău? Adică este asta similar cu rugăciunea fariseului? Ştiu că şi eu eram aşa şi acum mulţumesc Domnului că m-a scăpat. Desigur de oamenii din jur îmi pare rău, şi nădăjduiesc că fiecare la rândul său va putea să iasă la limanul mântuirii. Acolo unde se poate pun şi eu umărul. Dar pe lângă asta, după cum spuneam, uneori mă bucur şi pentru sufletul meu că nu mai fac cele rele din neştiinţă şi că de acum pricep mai mult, şi ştiu unde să cer ajutor dacă mă clatin! Şi deasemena ştiu că oricând pot cădea iar, într-un fel sau altul de patimă. Dar mă bucur totuşi uneori aşa, nu tot timpul, mă bucur că sufeltul meu nu mai trece prin spaimele de dinainte.