Bună ziua părinte. Am făcut cunoștință cu un băiat în biserică (el a învățat la teologie și vrea să devină preot), discutam pe net. Apoi el mi-a propus să ne împrietenim și a început a vorbi de nuntă, nănași, cununie, asta după 2 săptămâni. Nu mi-a plăcut dar mă gândeam că poate e ceva normal să discuți cu prietenii de așa ceva. Ne vedeam numai la biserică, apoi a vrut să vorbească cu mămica mea și deodată a întrebat de ea că dacă poate să-i găsească ceva de lucru (are 20 ani, eu 21), ceia ce nu mi-a plăcut. Cu vreo 2 zile în urmă îmi sună și-mi zice că a vorbit cu un preot de la mitropolie și ca  să devină preot trebuie numaidecât să se căsătorească, și îmi zice că trebuie să vorbim urgent, și îmi zice ca să ne căsătorim căci el vrea să devină preot, și eu sunt persoana care îi trebuiesc, și tot așa. Eu i-am răspuns că  nu vreau să mă căsătoresc doar că tu vrei sa devii preot. Căsătoria pentru mine e ceva sfânt care trebuie gândit nu că el trebuie să devină preot. El s-a supărat tare, ieri a început sa bea, s-a certat cu mulți prieteni. Mi-am cerut iertare dar vreau să mă înțeleagă, că în primul rând ca să devii preot trebuie să simți asta (printre altele l-am întrebat de ce vrea să devină preot și mi-a răspuns că el visează la asta de demult, la care eu i-am zis că preoția înseamnă o slujbă lui Dumnezeu ) nuștiu dacă am zis corect dar e părerea mea. Acuma mă simt foarte vinovată, fiindcă l-am refuzat, dar nici să accept ceva ce nu vreau nu pot. Ajutați-mă părinte. Domnul să vă binecuvânteze.