Hristos în mijlocul nostru, deși eu nu prea cred. Să nu uităm locul răstignirii și esența acelei preoții. Preoția zilelor noastre este inaugurată după înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos: „Mergând învățați botezându-i” și „Iată Eu vă trimit pe voi”. Deci preoția noastră e succesiune apostolică și nu succesiune a preoției evreiești. Cred că se poate face diferența. La a doua întrebare aș răspunde cu o mică ironie: Dacă Hristos este o persoană a Sfintei Treimi, de ce oare noi nu putem fi? Pentru că nu se poate. Hristos ne-a arătat cum să se facă. Adică să se boteze și nu vârsta a arătat. Pentru aceasta și se vorbește în Scriptură despre case a căror membri: și mici și mari; sau botezat. Deci Mântuitorul a respectat pe de o parte legea veche, ieșind la propovăduire doar la vârsta în care se cerea de această lege: 30 și nu cum spuneți dumneavoastră: 33. Poate vă informați un pic mai bine. Și doar acum a putut El să ne arate prin trăirea vie cum că fără botez nu ne mântuim. Deși El nu necesita botezul, pentru că era Dumnezeu. Nu vi se pare logic aceasta? Deci ne-a fost lăsat exemplu. Și pentru că era și om în trup a fost nevoie să se boteze pentru a oferi posibilitatea deplină de a spăla păcatul strămoșesc în totalmente. Și acum vreau să vă mai ofer ceva frumos spre meditare: dacă totuși vă țineți cu exactitate de cifrele vestite de Mântuitorul și nu de fapta în sine și de folosul ei, atunci de ce nu se practică la aceiași religie care vestesc botezul abea după 30 de ani: tăierea împrejur. Pentru că Hristos a împlinit și aici legea veche. Nu credeți că ar trebui atunci păstrată exactitatea în toate. E o aberație a sectarismului vremelnic. Au exactitate doar acolo unde iese în evidență religia lor ca fiind bună. Însă unele fapte le evit: adevărul absolut.

Domnul să fie cu cel care pledează pentru păstrarea adevărului.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie