casatorie

Sărut mâna, părinte! Problema mea este mai complicată sau cel puţin aşa cred eu. Părinte, am 34 de ani şi nu reuşesc să mă căsătoresc.Toţi prietenii pe care i-am avut şi nu sunt mulţi deloc, au dat bir cu fugiţii fără un motiv. Vorbeam totul era minunat, apoi tăcere.Ţin să precizez că sunt o persoană, cu frică de Dumnezeu, la locul ei, cu bun simţ, merg la Biserică, mă spovedesc, mă împărtăşesc, merg la mănăstiri, fac milostenie, citesc acatiste, psaltirea, mă străduiesc să fiu plăcută în faţa Domnului. Socializez ca tot omul mă comport normal, nu sunt retrasă, însă… relaţiile mele nu ţin mai mult de o lună, inexplicabil. Mă gândesc mereu după, ce am făcut, ce n-am făcut, unde am greşit, nu sunt pisăloagă, nu sufoc, nu ştiu cum să mă mai gândesc şi ce să fac. Am vorbit şi cu preotul meu despre asta, a fost o perioadă în care mi-a citit anumite dezlegări, dar nici-o schimbare. Mă rog cu lacrimi fierbinţi, îl întreb şi îl implor pe Dumnezeu să mă ierte dacă am făcut ceva, să aibă milă, mai cad în deznădejde, recunosc, dar continui să-l rog să rupă lanţurile cu care mă simt legată. Simt o neputinţă, plâng în Biserică şi implor sfinţii şi cerul să ducă rugăciunea mea Domnului şi să-mi facă parte de familia pe care mi-o doresc atît de mult. Ce să mai fac părinte? Ţin post, nu urăsc pe nimeni şi totuşi… Vă mulţumesc şi Dumnezeu să ne ajute precum voieşte.