Sărut mâna, părinte. Dacă e posibil, daţi o apreciere celor întâmplate. În familia noastră s-a întâmplat aşa că soţul meu avea gânduri de a pleca din familie, deoarece s-a săturat de neajunsuri, de probleme, zicea că a găsit o altă femeie care este bogată, care poate să-i dea toate de ce are nevoie, etc. La toate dovezile mele că nu face bine, la toate lacrimile mele şi rugămintele de a se mai gândi rămânea surd şi orb. În acele zile îmi găseam, cât de cât, alinarea numai în rugăciune către Domnul. Într-o zi, după o discuţie cu soţul la aceeaşi temă, neprimind nici un răspuns de la el, iarăşi plângind mă rugam Domnului să-l lumineze pe soţ, să nu-i permită să faca ce şi-a pus în gând. Despre problemele ce le aveam nu am discutat nici eu nici soţul cu nimeni, nimeni nu ştia ce se întâmpla la noi în familie în afară de noi doi. În aceeaşi zi pe siteul soţului a apărut o persoană care, după cum mi-a povestit mai târziu soţul, nu ne cunoştea şi pe care nu o cunoşteam nici noi, nu am văzut nici măcar poza. Ea a comunicat soţului că a primit un mesaj de „sus” despre ceea ce vrea el să facă, a zis că este o greşală mare şi mai multe în stilul dat, etc. După aceasta soţul meu s-a schimbat foarte mult, de parcă i s-au deschis ochii, a început chiar să mă auda şi pe mine, viaţa familiei noastre s-a schimbat foarte tare spre bine atât spiritual cât şi în rezolvarea problemelor apărute, cât şi material. Când am povestit cazul dat, mult mai târziu, unui cunoscut ce a făcut studii teologice a spus că este nu de la Dumnezeu. Cum să apreciez faptul dat?