Malahia

Sărut mâna, părinte! Eu mă ocup cu malahia de mai mulţi ani şi doar acum am înţeles cu advărat ce fac şi mă căiesc de aceasta şi de toate păcatele săvârşite dar întodeauna când vreau să mă duc la mărturisire mă cuprinde o enormă ruşine ca să-i spun preotului. Întodeauna, sunt decis să mă mărturisesc dar cât de decis aș fi todeauna mie ruşine şi nu spun nimic ori nu sunt decis îndestul nici nuştiu. Ce pot să fac? Mă cunosc foarte bine cu preotul şi deaceea uneori înainte de mărutrisire mă gândesc ca să audă aşa ceva ce o să-mi spună şi cu ce ochi mă va privi dar pe de cealaltă parte împărtăşanie este o taină şi preotul este şi el un slujitor al Lui Dumnezeu şi el va fi bucuros să audă din gura mea şi să simtă că mă căiesc de cele înfăptuite. Dar totuşi ruşinea predomină iar eu pierd timpul căci orice unitate de timp petrecută neascultând şi neînfăptuind ceea ce a spus Dumnezeu este pierdută şi orice păcat nemărturisit prinde rădăcini. Dar eu de parcă nu mă pot controla, de câte ori ziceam că gata nu mai fac păcatul acesta şi mă duc numaidecât la împărtăşanie totdeauna peste cîteva zile iarăşi făceam şi la mărturisire nu mă duceam. Ce pot să fac? Eu nu am avut realţii sexuale. Mă mai pot numi virgin? Vă mulţumesc.