Părinte Iulian, aveți un har de la Dumnezeu, și mă iertați dacă îl simt prin ceea ce mi-ați spus în cele două mesaje. Știu că așa este. Aveți o smerenie la care nu pot ajunge mulți, și sper ca bunul Dumnezeu să mă facă mai bună și să am pacea pe care mi-o doresc, să am soțul pe care îl iubesc aproape lângă mine. Știu că cad mereu în deznădejde, că viața nu e mereu miere, că nu toți oamenii sunt la fel, așa cum ați spus, că suntem niște păcătoși. Totuși prin harul pe care îl aveți, nu vreau să vă supăr, spuneți-mi se va întoarce soțul meu la mine, după toate câte au fost, toate plecările, toate certurile banale, sau nu, sunt uneori și geloasă. Dar eu cred că cine nu iubește nu e gelos și nu greșește. Eu sunt mai bănuitoare, mai insistentă, nu cred că știu prea multe despre viață și nici nu știu dacă voi putea să fiu bună, foarte bună. Sunt în strâmtoare și în deznădejde, nu am servici, nu am soțul lângă mine, nu am copii, mă simt foarte nefericită, asta este adevărul. Mă iertați sfințite părinte. Multă sănătate și Doamne ajută.