Sărut mâna, părinte! Am 21 de ani şi nu pot să trec de ghândul că, Dumnezeu m-a trimis pe acest pământ pentru a aduce suferinţă tuturor şi mai ales celor dragi mie…parcă mă stărui de a fi un om bun, dar nu mi se primeşte, mereu plâng în hohote şi mă uit la cer şi îl chem pe Domnul ca să mă ia, fiindcă nu mai pot trăi de a face suferinţă altora, acest ghând şi cuvânt, „suferinţă” mă chinuie, îmi pot găsi alinarea în rugăciune, şi mereu când îl rog pe Domnul mă ajută, mă alină, mereu îi fac pe cei care îi iubesc să regrete, şi îmi pare rău mereu când nu pot să ţin aproape pe cineva, fiindcă am impresia că nu trebuie să am pe nimeni, de a fi singură şi doar aşa pe cineva cunoscut, nu mai mult. Şi ştiu la dvs vin multe întrebări de acest gen, dar cum să mă descurc, ajutaţi-mă vă rog. Dumnezeu să vă ocrotească.