Sărut mâna! Nici nu știu cu ce să încep.. o să vă spun pe scurt povestea mea și tare mi-ați fi de ajutor sufletului meu cu o vorbă.. buna sau mai puțin bună (o să merg și la preotul duhovnic în viitorul cel mai apropiat) Încă de mică am crescut în suflet cu Dumnezeu și Îl iubesc din toată inima mea.. și încă de mică mi-am dorit să fiu preoteasă.. și Bunul Dumnezeu mi-a scos în cale.. un viitor preot..(diferența dintre noi este de 10 ani) simțitm că suntem unul pentru celălalt iar dragostea dintre noi e ceva divin. Avem păcate amândoi, firește, el a mai avut fete.. și..a păcătuit cu ele.. În noiembrie anul ăsta avem nunta.. (eu abia am terminat liceul și am intrat și la medicină).. înainte de nuntă.. după 3 ani de relație.. am păcătuit trupește(nu am cunoscut altul înafară de el.. și nici nu voi cunoaște după căsătorie și avem de gând să trăim curat înaintea Lui Dumnezeu). De Paște am ținut postul.. am primit și canon.. și ne-am împărtășit. E un sentiment ciudat care mă încearcă.. știu că am greșit înaintea Bunului Dumnezeu.. dar zilnic, la orice pas îmi cer iertare și știu că Dumnezeu e Bun cu mine, niciodată nu m-a lăsat.. și a răspuns tuturor rugăciunilor mele.. dar mai știu că iubirea mea e sinceră și curată față de el și am să îi fiu alături oricât de greu ar fi. Credeți că voi fi o preoteasă bună? Voi lupta să nu mai ies din voia Bunului Dumnezeu căci Îl iubesc mai presus de orice. Credeți că este așa mare acest păcat. V-om fi iertați? ( Îmi cer iertare pentru eventualele greșeli și pentru că nu am fost suficient de clară) Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă pe mine păcătoasa!