supunerea sotiei fata de sotul ei

Sărut Mâna, Parinte! Am găsit pe un site ( Familia şi relaţiile de cuplu, autoritatea şi supunerea în căsnicia creştină în viziunea sfântului Ioan Gură de Aur) nişte informaţii care pot deschide ochii multor soţii, aşa cum mi i-a deschis şi mie, în privinţa comportamentului spiritual al unei soţii faţă de soţul ei. Cultura din zilele noastre, exemplele rele pe care le vedem zilnic de căsnicii în care nu mai încetează războiul dintre orgolii ale soţilor implicaţi în scandaluri şi ale rudelor acestora care pun paie pe foc, nu ne mai dă voie să vedem clar cum trebuie să ne purtăm ca să avem o viaţă de familie paşnică, chiar dacă modestă, dar fericită întru Hristos. Unii dintre noi pornesc pe drumul căsătoriei fără o educaţie, fără direcţii, fără învăţături de suflet, credem că e o formalitate, o ţopăială şi umplerea stomacului la petrecerea de la nuntă, strângerea de bani pentru case, mobilă şi maşini şi înţelegerea în casă o amânăm până vine situaţia de criză şi începem să dăm vină pe factori din exterior. Căsnicia este un urcuş, dar cu Hristos, am înţeles eu acum, Doamne, că e un eveniment foarte frumos şi plin de mireasmă Sfântă din viaţa omului, fie parte bărbăteasca, fie parte femeiască. Concubinajul este o secătuire de puteri sufleteşti, şi cel necurat îi biruie pe concubini fără eforturi. Of, Doamne, de mi-aş fi dat seama de toate astea mai înainte în viaţa mea, nu aş fi ajuns acum o femeie divorţată. Nu ascultaţi ştirile şi serialele tv, vecinii sau cunoscuţii unde cuplurile sunt împinse mai mult sau mai puţin subtil să divorţeze, nu divorţaţi, oameni buni! Luptaţi pentru căsniciile voastre cu dinţii, cu orice preţ, lăsaţi mândria la o parte, ambiţiile, personalitatea, adică nu vă mai bazaţi puterile personale pe voi. Lăsaţi-l pe Dumnezeu să vă modeleze în căsnicie, după voia Sa, că o să fie înmiit mai bine aşa decât dacă renunţaţi. Dacă vreţi, divorţul e ca o sinucidere, o renunţare plină de laşitate. Fiţi mai curajoşi, mergeţi mai departe, ceea ce pare negru acum, cu Dumnezeu alături se luminează şi capată nişte valori pe care nu le credeaţi posibile vreodată. Iar pentru Daniela, cu gândurile de sinucidere, roagă-te lui Dumnezeu, şi o să fie mai bine. Nu mai fi tristă, altfel copiii tăi vor fi mutilaţi de tristeţe. Cunosc o fetiţă a cărei mamă a făcut păcatul ăsta şi nu îţi închipui câtă tristeţe este pe chipul şi în glasul ei când toţi copiii de la grădiniţă cântă cântecele pentru ziua mamei şi ea n-are cui cânta. Toţi avem impasurile noastre, sunt familii în care necazurile sunt mult mai grele, nu te lăsa doborâtă, Dumnezeu te-a înzestrat cu o familie, ai idee câte femei pe lumea asta îşi doresc ce ai tu şi nu au? Aşa că, capul sus, inima la Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului şi fii fericită ! Ai destule motive! Dumnezeu să fie cu tine şi cu noi toţi şi să atingem scopul final: mântuirea! Amin.