Sărut mâna! În primul rând aş dori să vă mulţumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-aţi dat şi aş mai dori să mă ajutaţi cu un răspuns care mă frământă de ceva timp, dacă se poate. Mă rog la Dumnezeu într-o problemă cu un băiat pe care îl iubesc, dar uneori mă cuprind momente de deznădejde şi renunţ a mă ruga. Probabil şi de asta nu mi se ascultă rugăciunea, probabil că Dumnezeu mă încearcă. Nu ştiu ce să cred. Uneori îmi acultă rugăciunea şi mi-l scoate în cale pe acel băiat, dar degeaba, că nu am nici un curaj. Nu sunt o persoană agasantă şi nici plictisitoare, las lucrurile la voia întâmplării şi zic mereu să se facă voia lui Dumnezeu. Pentru că simt că el este jumătatea mea. Ştiu că nu depind de mine ci de Dumnezeu. Dacă eu voi mai fi cu el sau nu. Tocmai de aceea vă întreb: este un păcat să mă rog lui Dumnezeu pentru a da gând bun unei persoane să se împace cu mine? Pentru că nu aş vrea să-L supăr cu rugăciuni care nu sunt pe placul Lui. Mulţumesc.