Lăcomia pântecelului

Cu adevărat a Înviat! Cuviosul Siluan Anthonitul spunea aşa: „Dacă îţi vine un gând rău şi-l primeşti, ai dat necuratului o stăpânire asupra-ţi. Iar de ai un gând: fură şi tu o faci, te ia în stăpânire urâtul. Dacă începi a judeca, mândri, ai dat altă stăpânire asupra ta diavolului. Dacă-ţi vine în gând să mănânci până la ghiftuială şi tu o faci, iar ai primit un lucru a diavolului. Şi tot aşa, dacă nu te lupţi şi le îndepărtezi, va fi până vei devini un bârlog de demoni. Şi după asta va veni o ispită mică, dacă nu te pocăieşti, apoi una mai mare şi dacă tot nu te pocăieşti apoi ţi se va întâmpla un rău ce-ţi va marca şi sufletul şi trupul şi ia seama să nu le omori pe ambele suflete. Întoarcete la Stăpânitor şi cere-i să te ajute a lupta cu diavolul pântecului, ca să nu te îmbeţi de mâncare şi să nu mai ai nevoie de a te ruga, pocăi, întoarce.” Vedeţi dragi creştini cum ne ţin demonii în ghiare? Orice, numai nu rugăciune, pocăinţă, fapte bune. Dvs gândiţi aşa dragă Magdalena: cu cât mai mult veţi mânca, cu atât mai mult saltă de bucurie necuratul lângă dvs şi plânge îngerul. Pe cine vreţi să faceţi fericit în acest caz? Să ne lăsăm de îmbuibală, trebuie să mănânci astfel, ca după mâncare să simţi necesitatea de a te ruga. Cuvioasa Maria Egipteanca, a luat cu degetul linte de la Sfântul Zosima şi a zis: „Mi-e destul aceasta, cu Harul lui Dumnezeu.” Doar ce spune Mântuitorul: „Nu doar cu pâine va trăi omul, dar şi cu orice cuvânt a lui Dumnezeu”. Ştia El neputinţele şi ispitele pe care le avem, deaceea ne e lăsat postul, nu pentru că Domnul ar avea nevoie de el, sau că trebuie să mănânci produse de post până nu mai poţi, dar că să ne smerim trupul şi sufletul. Căci cu burta plină, nu-ţi mai este a ruga şi te chinuie duhul gândurilor necurate, dar pe pântecul gol – îţi râvneşte sufletul la cele cereşti, astfel crescând în rugăciune!

Turn ţi-ai încipuit să zideşti, o suflete, întăritură să faci poftelor tale. De n-ar fi oprit ziditorul voile tale şi de n-ar fi surpat până la pământ meşteşugirile tale, nu te-ai fi orpit şi mântuit!