Gelozie

Sărut mâna. Am 44 de ani şi mă chinui foarte tare cu neâncrederea pe care o am în soţul meu. Este un bărbat drăguţ şi admirat de multe femei, iar el nu ştiu dacă încurajează, dar nici nu respinge aceste semnale. Eu am mai fost căsătorită şi primul soţ m-a părăsit pentru o altă femeie, şi am rămas singură cu 1 copil, după 5 ani, l-am întâlnit pe actualul soţ, m-a sprijinit foarte mult în creşterea copilului şi împreună mai avem un băieţel. El este un om care-şi respectă îndatoririle, dar nu simt că mă mai iubeşte şi nici nu mai am siguranţa că nu v-a găsi pe altcineva şi va pleca. Tot timpul ne certăm şi băieţelul nostru este foarte afectat. Parcă sunt blestemată să nu mă pot abţine să-i reproşez că are pe altcineva şi că-şi caută. Nu recunoaşte şi se enervează foarte tare, ţipă şi simt ură-n ochii mei. L-am implorat să mă ajute, poate că sunt bolnavă, sau posedată, dar el ţipă continuu şi-mi spune să tac. M-am spovedit şi m-am împărtăşit, merg şi la sfântul maslu, din păcate nu reuşesc să-mi găsesc liniştea. Vă rog să mă iertaţi şi să mă ajutaţi.