Sărut mâna, părinte şi salutări celor ce se strădueisc la acest minunat şi folositor site. Citesc mai mereu întrebările celor care trec prin încercări şi sunt neputincioşi şi simt durerea pentru ca şi eu sunt ‘vizitat’ de DUMNEZEU şi m-a pus la încercare. Poţi spune omului în fel şi chip de durerea lui, însă când e în durere, chiar dacă e mai mică sau mai mare [durerea] el consideră că durerea lui e cea mai mare. Sunt în dezbinare cu scumpa mea soţie din cauza mea, pentru că am procedat cum mulţi bărbaţi fac şi în ziua de astăzi greşind amarnic prin mândrie, criticat, răutate şi egoism. Nu ştiu dacă am dreptul să-i cer ceva lui DUMNEZEU pentru că EL mi-a dat tot ce-am cerut, ba mai mult însă nu mi-am ţinut făgăduinţa dată la sfânta taină cununiei. Nu mi-am respectat soţia şi nu am iubit-o nici măcar la jumătate cât m-a iubit ea, am greşit şi sfătuiesc toţi bărbaţi adunaţi, să vă iubiţi fraţi întru UNUL HRISTOS, veniţi acasă iubiţi-vă soţiile, copii, nu vă departaţi, lăsaţi patimile şi mă rog aşa DOAMNE PUNE ÎN SUFLETUL CELOR CE AU GREŞIT CE AI PUS ÎN SUFLETUL MEU, deşi sunt hulit, alungat, tratat cu indiferenţă (pentru că am greşit) tot o iubesc şi mai presus de tot îl iubesc pe DUMNEZEU.. Nu am studii superioare, nu am putere de convingere, însă ştiu sigur că DUMNEZEU ne iubeşte şi …nu deznădăjduiţi..şi în loc de salutare vă spun aşa ca mult iubitul părintele CLEOPA ….“Mânca-v-ar Raiul! Iertaţi-mă!