Sărut mâna, Părinte! Vă rog să mă iertaţi, dar cu ruşine vă mărturisesc că de mult timp fac păcatul malahiei. Sunt un creştin care merge la Biserică înca de mic, iar la vârsta de 7 ani am intrat în Sf. Altar ca paraclisier şi îl ajut pe părintele şi în ziua de azi. Acum am 20 de ani şi încă îmi mai place să merg în Sf. Altar şi să fac aceleaşi lucruri care le făceam încă de mic, dar în ciuda acestui fapt sunt un mare păcătos şi „fidel” acestui păcat, păcatul malahiei. Am avut diferite canoane, dar din ciuda slăbiciunii mele cad des în cursa acestui păcat. Nu vreau să cad acum şi în păcatul mândriei dar vreau să vă spun că sunt un băiat care nu prea face păcate pe care alţii de seama mea le fac. Nu fumez, nu beau, nu merg la discotecă, nu ascult muzică deşartă, nu hulesc, etc. Slăbiciunea mea este păcatul malahiei şi „frecventarea” filmelor pornografice şi pe lângă acest păcat se mai adună şi desfrânarea cu gândul. Vă rog să-mi daţi un sfat. Sărut mâna.