Mitropolitul Augustin de Florina - Contra holerei iehoviste
Fragment din Enciclica Episcopală nr. 72 din 7.02.1969
Ce învaţă iehoviştii? Învăţă lucruri groaznice şi blasfemiatoare, lucruri faţă de care oricine trebuie să-şi astupe urechile, ca să nu le audă. Iehoviştii învaţă contrar acelora pe care le învaţă creştinismul. Pentru că aceşti eretici în primul şi în primul rând neagă fundamentul credinţei creştine. Iar fundamentul credinţei noastre este adevărul că Hristos nu este un simplu om, ci este şi Dumnezeu, Care a plecat cerurile şi S-a coborât aici pe pământ şi a purtat trup şi S-a făcut Om, ca să ne mântuiască. Iisus Hristos este Dumnezeu Cel ce S-a făcut Om. Iată marea taină. Da! Hristos este adevăratul Dumnezeu.
A apărut un pericol. Un pericol mare. Un pericol duhovnicesc. Un pericol care ameninţă fiinţa noastră morală, religioasă, dar şi naţională. Iar acest pericol provine de la o erezie, care este cea mai înfricoşătoare şi mai periculoasă din toate ereziile, cu care s-a confruntat Biserica de la întemeierea ei până astăzi. Această erezie este erezia iehoviştilor (hiliaştilor) sau – aşa cum îşi zic de obicei, a Martorilor lui Iehova…
Dacă până mai ieri, adevărații creștini erau prigoniți de Stat, astăzi lucrurile s-au schimbat! Astăzi Statul este prigonit de Adevărații ”Martori ai lui Iehova”!
Dacă nu am dreptate corectați-mă! Lucrurile s-au schimbat de-a binelea! Dacă stăm să ne mai uităm în istorie găsim numele a sute de mii și nu mă tem a spune, numele a milioane de mucenici. Oameni, care au fost gata să meargă și la moarte pentru Hristos! Astăzi, lucrurile stau cu totul altfel! Apără Doamne și păzește, dacă l-ai supărat cumva cu ceva pe un martor, ai dat de belea! Te papă judecățile! Sau nu carecumva vre-un Stat să încerce să nu înregistreze secta! Aoleu! Vine o armată de avocați, bine înarmați, bine pregătiți... A dat de belea și statul, ce credeți! Acuma, stau și mă gândesc! Ce bine ar fi fost, ca și mucenicii de pe arene să aibă armata de avocați pe care o au astăzi iehoviștii! Sau poate că nu ar fi fost bine deloc... Pentru că, ce ar fi fost Biserica fără sângele mucenicilor? Pentru că, nici Mântuitorul Hristos, în opera sa de mântuire nu s-a folosit de avocați, nu a dat pe nimeni în judecată, nu a avut nevoie de Stat și de instanțele statului. El a spus simplu: ”Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”! Îmi este foarte straniu, cum Martorii lui Iehova, aleargă după dreptate pe la romano-catolici, pe la musulmani, pe la protestanți, pe la CEDO...
„Martorii lui Iehova” – conduşi de Dumnezeu sau de organizaţie?
Nu puţine articole sau scris referindu-se la pericolele Organizaţiei „Martorii lui Iehova”, fapt despre care nu prea multe persoane cunosc adevărul ce ține de această Organizaţie. Mult este de scris despre istoria acestei Organizaţii, despre mulţimea greşalelor, despre traducerea Sfintei Scripturi intitulată „Traducerea Lumii Noi” care conţine, nu multe greşeli, ci foarte multe, încât citind acestă versiune puteţi observa o hulă adevărată în adresa lui Dumnezeu. Deja este cunoscut faptul că arma principală a Organizaţiei sunt broşurile „Turnul de veghe” şi „Treziţi-vă” precum şi alte cărţi editate de Organizaţie, iar cu ajutorul Bibliei Organizaţia îşi susţine învăţătura.
Răspuns ortodox comentariilor făcute la articolul ”Ce ne învaţă Sfînta Scriptură despre suflet? De ce „martorii lui Iehova” n-au suflet?”
Ca autor a articolului ”Ce ne învaţă Sfînta Scriptură despre suflet? De ce „martorii lui Iehova” n-au suflet?”, care a fost publicat atât în paginile Ortodoxia.md cât și în paginile Portalului Misionar Ortodox Moldova Creștină, și care a generat un șir de comentarii din partea martorilor lui Iehova, vreau să spun că afirmaţia „martorii lui Iehova” nu au suflet, sau nu doresc să aibă suflet nu este din capul meu ci este o învăţătură luată din cartea martorilor - „noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor… Simţurile şi gîndurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte creierul îşi încetează activitatea. Amintirile, sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supraveţuiesc distrugerii creierului”. (Ce ne învaţă în realitate Biblia? pag. 58) Oricine poate să cerceteze acest lucru. Aşa că nu văd pricina pentru care vă jigniţi pe mine, domnule Marcu, trebuie să vă supăraţi pe cei ce au scris această carte. Martorii cu care m-am întîlnit susţineau această învăţătură, cred că şi dumneavoastră când mergeţi la „predică”, faceţi acelaşi lucru. Ori această învăţătură se contrazice cu Biblia, fiincă nu crearea creierului l-a făcut pe om viu, ci suflarea de viaţă a lui Dumnezeu(Facere2,7). Argumentele Biblice a existenţei sufletului nemuritor le-am prezentat în articolul de mai sus, dar se pare că Biblia nu vă este argument, aţi trecut aceste versete cu vederea. În privinţa versetului de la Matei 10,28, mia-ţi făcut chiar un cadou. Aici vreau să atrag atenţia cititorilor asupra faptului ca o astfel de „traducere” (dată de d-l Marcu) a acestui verset găsim doar în Biblia martorilor, şi doar în „traducerile” lumii noi.
Ajută Martoii lui Iehova, dându-le întrebări şi răspunsuri Partea V-a
TREBUIE NOI SĂ NE RUGĂM ŞI SĂ NE ÎNCHINĂM DOMNULUI IISUS HRISTOS? MARTORII SPUN CĂ LUI IEHOVA. DAR CE SPUNE BIBLIA? CUI S-AU RUGAT ORBII DIN CAPERNAUM PENTRU VINDECARE? (Mat.9,27-29) Şi plecînd Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El şi strigau şi ziceau: ,,Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!'' După ca a întrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a îtrebat:,,Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Ei I-au zis: ,,Da, Doamne!'' Atunci S-a atins de ochii lor zicînd:,, Fie vouă după credinţa voastră!'' Şi s-au deschis ochii lor. CUI S-A RUGAT FEMEIA CANAANEEANCĂ PENTRU VINDECAREA FIICEI SALE? (Mat.15,21-22,28) Şi ieşind de acolo, Iisus a plecat în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicînd: ,,Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon''... Atunci răspunzînd Iisus, i-a zis: ,,O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!'' Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela. CUI S-A RUGAT ORBUL LA ÎNTRAREA LUI IISUS ÎN IERIHON? (Luca,18,35-43) Şi a fost că-n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind el mulţimea trecînd, întreba ce este aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicînd:,,Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!'' Şi cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el cu atît mai mult striga:,,Fiule a lui David, miluieşte-mă! Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi cînd acela I-a fost aproape, l-a întrebat:,, Ce voieşti să-ţi fac?'' Iar el a zis:,, Doamne, să-mi capăt vederea''. Şi Iisus i-a zis:,, Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mîntuit''. Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu.
