|
Familia ortodoxa
 |
 |
Mama a sapte copii, stalp de familie crestina
 Într-o societate cu valorile tradiţionale răsturnate, a vorbi despre familie pare azi un pic desuet şi deloc la modă. Există, însă, chiar lângă noi, oameni ce ţin în picioare această construcţie din care ne hrănim cu dragoste şi cu energie. Varvara Florariu, preoteasă, mamă a şapte copii, cu o poveste de viaţă cutremurătoare, reprezintă un model de urmat în orice comunitate creştină.
A crescut şapte copii şi a ocrotit alte sute, ca educatoare. A trecut prin grelele încercări ale unui cancer recidivant, prin cinci intervenţii chirurgicale chinuitoare şi prin lungi şi devastatoare perioade de chimioterapie. În urmă cu doi ani a traversat, alături de copii, un alt moment teribil: aflat la limita dintre viaţă şi moarte, soţul, părintele Vasile Florariu, a avut nevoie de un transplant de ficat pentru a supravieţui. Prin toate a trecut cu rugăciunea, dobândind calm, tărie şi mărturisind răspicat nesfârşita bunătate a lui Dumnezeu. Căci, spune ea, doar Dumnezeu i-a dat putere să biruiască toate necazurile vieţii. „Mereu ne-a povăţuit, şi pe mine, şi pe copii: «Lasă, dragă, trece şi asta». Mereu spre tăcere, răbdare şi iertare“, spune părintele Vasile Florariu.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
Unei mame îndurerate, despre copiii răi!
Vă plîngeți de copiii dvs - vai de copiii pe care i-ați născut! Pe lîngă școala obișnuită le-ați plătit profesori particulari de pian și franceză. Acum vă înebunesc la cap cu pianul, iar cînd vorbesc între ei franțuzește rîzând, simțiți că își bat joc de dvs. Într-o sâmbătă ați vrut să mergeți la cimitir ca să faceți parastas fiului mare care a murit în război. Ați adus acest lucru la cuoștință copiilor dvs. Lor însă nici nu le-a păsat de parastas și au început să cînte. ”Copii”, ați spus, ”astăzi nu se cîntă, astăzi îi facem parastas fratelui vostru!”. ”Păi uite îi cîntăm un marș funebru!”, au răspuns ei rîzînd în hohote. Și ați plecat singură ca de ”la mormânt la mormânt”, cum spuneți dvs, plîngând și tînguindu-vă tot drumul. Ah, dacă ați fi luat la vremea potrivită un profesor particular pentru copiii dvs ca să-i învețe să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu! Ați fi avut acum copiii, nu maimuțe și papagali. Căci și maimuțele învață să cînte la pian, iar papagalii învață să vorbească, dar să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu pot să învețe numai fiii și fiicele oamenilor! Se povestește că o boieroaică a mers la Sfântul Serafim din Sarov și i s-a plâns că profesorii îi învață slab copiii limba franceză, întrebând ce să facă. La care omul sfânt i-a răspuns: ”Tu matușcă mai bine învață-i pe copiii tăi să se roage lui Dumnezeu, iar franceza o s-o învețe lesne mai târziu.” Așadar copiii trebuie învățați în primul rînd ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învață în copilărie nu se uită ușor. Lucrurile secundare pot fi învățate și mai târziu, dealtfel chiar dacă se uită, pierderea nu este atât de mare. Dar dacă lucrurile importante nu sunt învățate, ori sunt învățate slab, ori sunt învățate și uitate, sunetul pianului înăbușă rugăciunea, iar vorbitul pe franțuzește e întrebuințat spre batjocorirea părinților! Bunul Dumnezeu să vă ajute. Acum este nevoie de dat un sfat. Când inima se tulbură este mai greu de limpezit decât cel mai tulbure torent. Răbdați și rugați-vă lui Dumnezeu pentru copiii dvs. Prin răbdare se prea poate să-i faceți, puțin cîte puțin, să se rușineze, iar prin rugăciune veți dobîndi ajutor de la Cel Atotputernic ca să se limpezească inima copiilor dvs. Mai întâi trebuie să faceți pocăință pentru faptul că nu i-ați învățat pe copiii dvs în primul rînd legea lui Dumnezeu. ”Fii am născut și am crescut, iar ei s-au lepădat de Mine” (Is. 1,2)
Unei mame îndurerate, despre copiii răi!
 Vă plîngeți de copiii dvs - vai de copiii pe care i-ați născut! Pe lîngă școala obișnuită le-ați plătit profesori particulari de pian și franceză. Acum vă înebunesc la cap cu pianul, iar cînd vorbesc între ei franțuzește rîzând, simțiți că își bat joc de dvs. Într-o sâmbătă ați vrut să mergeți la cimitir ca să faceți parastas fiului mare care a murit în război. Ați adus acest lucru la cuoștință copiilor dvs. Lor însă nici nu le-a păsat de parastas și au început să cînte. ”Copii”, ați spus, ”astăzi nu se cîntă, astăzi îi facem parastas fratelui vostru!”. ”Păi uite îi cîntăm un marș funebru!”, au răspuns ei rîzînd în hohote. Și ați plecat singură ca de ”la mormânt la mormânt”, cum spuneți dvs, plîngând și tînguindu-vă tot drumul.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Toate problemele căsniciei pot fi rezolvate, dacă bărbatul îşi iubeşte femeia şi femeia îşi respectă bărbatul
 Aşadar Apostolul a spus că toate problemele căsniciei pot fi rezolvate, dacă bărbatul îşi iubeşte femeia şi femeia îşi respectă bărbatul. N-a explicat însă în ce fel se vor realiza acestea. Vă voi explica eu: Nesocotind banii, năzuind la virtuţile sufletului şi având frică de Dumnezeu.
„Orice va făptui cineva, bun sau rău, va fi răsplătit pe măsură de Domnul". Aşadar nu de dragul ei, ci de dragul lui Hristos şi ascultând de El s-o iubească pe femeia lui. Dacă se gândeşte aşa, ispita sau cearta nu se vor cuibări între ei. Femeia să nu creadă pe nimeni când soţul ei este vorbit de rău. Dar nici nu trebuie să urmărească bănuitoare unde intră şi de unde iese tovarăşul său de viaţă.
Bărbatul, de asemenea, nu trebuie să îngăduie calomnii despre femeia sa, însă nici să nu-i nască bănuieli prin purtarea lui. De ce, omule, rătăceşti de colo-colo toată ziua şi te aduni acasă abia seara, fără să-i dai explicaţii mulţumitoare soţiei tale? Dacă-ţi va reproşa asta, să nu-ţi pară rău. Reproşurile ei dovedesc iubire, nu îndrăzneală şi răceală. Şi iubirea ei pentru tine o face să-i fie teamă. Îi e teamă ca nu cumva vreo alta să i te răpească, ca nu cumva să-i ia tot ce are mai de preţ, ca nu cumva să-i rupă legătura căsniciei. Eşti dator deci să faci tot ce poţi pentru a n-o amărî pe femeia ta.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
 Părinte Petru, vă rog să ne explicaţi în ce condiţii Biserica acceptă divorţul şi recăsătorirea? Cum se dezleagă în acest caz prima căsătorie şi ce relaţie duhovnicească rămâne între soţi după divorţ sau după moarte?
Această întrebare este foarte serioasă şi delicată, iar interpretarea şi punerea în practică a principiilor biblice legate de căsătorie, trebuie să recunoaştem, deseori se face prin prisma patimilor omeneşti şi nu a voii dumnezeieşti. Timpul nu-mi permite să fac o analiză profundă a învăţăturii Bisericii cu referire la acest subiect, dar încerc să sistematizez următoarele idei:
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Vrei să vezi cât de necreștin ești? Uită-te la cum îți crești copii
 De cauți un indicator care să arate cât de necreștin ești, uită-te la modul în care îți crești copiii. La mine, cel puțin, asta funcționează foarte bine. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
„Vrei să fii partenera mea?” sau de ce optează tinerii pentru concubinaj
Există, însă, o diferenţă îngrijorătoare chiar şi faţă de acea perioadă. Atunci cununiile religioase erau interzise pe considerente politice. Cu toate acestea, foarte mulţi tineri cereau Părintelui să le oficieze slujba acasă, riscând propria siguranţă, carierele şi liniştea pentru a plini legea nescrisă a străbunilor lor: sfinţirea legăturii înainte de „consumarea” ei…
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Fetelor, nu vă căsătoriți cu băieții care se masturbează!
 Subiectul pe care vrem să-l abordăm în acest articol este unul foarte delicat și probabil suprinzător pentru unii dintre voi. Totuși e musai să-l discutăm pentru că identifică o problemă reală a tinerilor de astăzi.
Voi fetele poate vedeți o relație de iubire mult mai curat și frumos decât băieții, și de aceea viitoarea viață de familie v-o imaginați la fel de roz. Acest articol are ca scop să vă ajute să conștientizați o problemă care, nerezolvată, v-ar putea distruge familia de la rădăcină.
E foarte ușor să ne dăm seama că astăzi pornografia este un fenomen foarte răspândit în lume, prin intermediul internetului, și tinerii sunt primele victime. Studiile arată că primul contact al unui om cu imagini pornografice are loc la vârste foarte fragede de 6-7 ani. Asta înseamnă că din acel moment copilul începe să fie infectat mental și sufletește cu gânduri necurate legate de patimile trupești, deși îi sunt total neproprii la acea vârstă. Dezvoltându-se și înaintând în vârstă va deveni din ce în ce mai interesat de acest subiect, expunându-se un timp mai îndelungat vizonării materialelor pornografice.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Ganduri de la o mama cu 7 copii
 Am găsit acest interviu în format audio acum cațiva ani, și m-a impresionat foarte mult. Îl redau mai jos, fiindcă e foarte încurajator și plin de învățături de folos.- Câţi copii aveţi?
- Şapte copii.
- Cum i-aţi crescut, cum i-aţi învăţat, v-a fost greu, cum v-aţi străduit să-i creşteţi?
- M-am străduit să-i cresc în frică de Dumnezeu pentru că nici o avere pe lumea aceasta nu poţi s-o dai şi nu este mai mare decât frica de Dumnezeu. Dacă îţi dai copilul în mâna lui Dumnezeu şi-l înveţi cu frică nu-ţi va fi frică niciodată. În orice situaţie se va afla el va şti că trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu şi Dumnezeu este Cel de Sus care totdeauna o să-l asculte şi totdeauna o să-i îndeplinească rugăciunea şi în faţa nici unui lucru nu i se va părea greu pentru că-L are totdeauna pe Dumnezeu cu el.
- Cum i-aţi învăţat pe copii să se roage?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
În deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu
Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni. (Stareţul se referă aici la faptul că lucrarea aceasta se face de către duhovnic şi este eficientă, dacă soţii au acelaşi duhovnic, astfel încât rindeluirea să se facă “cu aceeaşi rindea”).
Unii bărbaţi îmi spun: “Nu mă înţeleg cu femeia mea. Avem caractere deosebite. Cum poate face Dumnezeu astfel de lucruri ciudate? Nu putea, oare, rândui nişte situaţii astfel încât să se potrivească soţii, ca să poată trăi duhovniceşte?”. Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi fi dărâmat casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit în picioare.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 6 |
|
De ceva vreme, s‑a împământenit în ţara noastră un „obicei” care până acum câţiva ani era văzut ca ruşinos, nefiresc, nesănătos: concubinajul. A devenit desuet să mai treci prin faţa altarului înainte de a te muta împreună cu iubitul – şi asta nu de vreo doi‑trei ani, ci din vremea regimului comunist.
