Mă mărturisesc lui Dumnezeu, celui lăudat în Sfânta Treime Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi Sfinţeniei tale, cinstite părinte de toate păcatele ce am greşit şi pururea greşesc eu, în toate zilele vieţii mele, cu lucrul, cu cuvântul, cu voie şi fără voie, cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cu gândul şi cu toate simţirile mele cele sufleteşti şi trupeşti, în zi sau în noapte, de faţă şi într-ascuns am ucis cu gândul, desfătare am făcut şi malahie, cu mintea am păcătuit. Am hulit numele lui Dumnezeu în greutăţile vieţii, crezând că nu există Dumnezeu, sau afirmând că El a uitat de noi. Am clevetit, am osândit, am judecat, am zavistuit, cu răutatea, cu iuţimea, cu ţinerea de minte a răului. Am pârât, am minţit, am năpăstuit, am ocărât, n-am ascultat şi am întors cuvântul înapoi, nu m-am supus, am făcut vicleşug, am greşit cu îndreptarea de sine şi am înviniovăţit pe alţii. Am greşit cu mândria, cu făţărnicia, cu slava deşartă, cu gândul de laudă, cu iubirea de sine, am furat am făcut nedreptate, am greşit cu lăcomia pântecelui, cu mâncarea într-ascuns şi cu mâncarea înainte de vreme. Am băut peste măsură, m-am îmbătat şi am vărsat. Am dormit mult şi m-am lenevit la rugăciune. În sfânta Biserică am vorbit şi n-am fost cu luare aminte la rugăciune. De Sfânta Biserică m-am depărtat, neparticipând la Slujbe, cât şi prin viaţa mea. Sfintele posturi nu le-am păzit şi am mâncat de frupt mercurea şi vinerea. M-am spurcat cu gânduri rele, am cârtit, am judecat, am râs de alţii, mi-a părut bine de răul altora, am vorbit strâmb, am jurat strâmb. Am avut ispite în timpul somnului, am fost necurat şi oricum m-am apropiat şi am sărutat lucrurile sfinte. Am făcut vrăji şi descântece. Am învrăjbit pe alţii să se sfădească, m-am sfădit şi am purtat mânie. M-am lenevit la rugăciune cea după datorie şi la pravila pe care trebuie să o împlinească fiecare creştin. Nu m-am mărturisit cu dreptate, cuvântul preotului nu l-am păzit şi m-am împărtăşit cu nevrednicie. Pe părinţii mei i-am ocărât şi nu i-am ascultat, nu am credinţă şi nu am dragoste nu am răbdare, sunt zgârcit de a face milostenie. Mi-am schimbat partenerul de viaţă, nedându-mi seama de gravitatea păcatului comis. M-am protejat de a naşte copii, s-au şi mai rău, m-am temut să le dau naştere, făcând aborturi, astfel comiţând omucidere. Am mers la adunările sectanţilor, am discutat cu ei, i-am primit la mine în casă, crezând că în ei poate fi adevăr. Am fost membru a diferitor partide, ideologiea cărora afirma că nu există Dumnezeu. Acestea şi mai mult decât acestea am făcut. Şi multe sunt pe care nu le ţin minte. Şi mi se pare că nu este păcat pe care să nu-l fi făcut eu ticălosul. Am greşit şi multe fărădelegi am făcut, pentru care mă căiesc şi-mi pare rău. Dar mă rog, iartă-mă, binecuvintează-mă şi roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.
Păcate mari, strigătoare la cer sunt şi următoarele:
Înjurarea cu numele lui Dumnezeu, uciderea, furtul, lipsa de la Biserică, care este casa lui Dumnezeu, lipsa de Sfânta împărtăşanie, ce-i ce judecă, ce-i necununaţi, avorturile, cearta cu prietenii, cu rudele şi cu apropiaţii. Beţia, este păcat de moarte.
Cu păcatul fiecare trebuie să lupte, să se împotrivescă de al mai face. Venind la Taina Sfintei Mărturisiri, fiecare creştin promite înaintea lui Dumnezeu, a Crucii şi a Evangheliei, care este Cuvântul lui Dumnezeu, că se leapădă de toată viaţa cea veche, plină de păcat, şi începe o viaţă nouă cu Dumnezeu şi fără de păcatele care au fost mărturisite. Promite acest lucru nu preotului, ci lui Dumnezeu însuşi.
Fiecare persoană, care merge la medic, merge nu doar pentru a auzi receta, care-i va face bine şi îl va ajuta să-şi revină, ci cere şi medicamentul, pe care dacă îl va folosi, rămâne convins că se va tămădui de boala sa. Asemănătoare este şi mergerea la Duhovnic. Mergi pentru a te curăţi de toate patimile, de toate păcatele şi de toate fărădelegile făcute până la acest moment, care trebuie să fie crucial, în viaţa fiecărui creştin adevărat, membru nu doar cu numele a Bisericii Ortodoxe. Iată de ce estte bine de a cere de la duhovnic canon, pentru a te curăţi de păcate. Canonul dat de preot poate fi mai mare sau mai mic, în dependenţă de păcatele făcute.
Orice creştin ortodox, care se pregăteşte prin Spovedanie de a primi Sfintele Taine, care sunt Trupul şi Sângele lui Hristos, trebuie să aibă pregătirea cuvenită, adică să ţină post, cel puţin trei zile, să citească rugăciunile cuvenite (Canonul de pocăinţă, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul către Îngerul Păzitor, Canonul înainte de Sfintele şi Dumnezeieşti Taine şi cele 12 rugăciuni), să fie înpăcaţi cu toţi prietenii, rudele, părinţii şi fraţii.
Să nu îndrăznească a se apropia de Sfânta Împărtăşanie creştinii ce nu au Semnul Sfintei Cruci la piept, care nu au postit, care au mâncat de dimineaţă în ziua care doresc să se împărtăşească (în afara copiilor mici), care nu cunosc rugăciuea Tatăl Nostru, care nu cred.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
www.exe.comмедицинская форма москваустановка окон в срубе
