Bogăţia pe care o are fiecare
Zilele trecute am citit o istorioară ce este plină de sens pentru noi, creştinii ortodocşi de astăzi. Cu mulţi ani în urmă, un mic indian, s-a apropiat de o fermă din Statele Unite ale Americii. Era flămând, sleit de puteri, abea se mişca, din el mai rămânând doar pielea şi oasele. După ce l-au hrănit, voind să-l spele au văzut că la gâtul lui atârna o geantă. Când a fost întrebat ce are în ea, acesta a mărturisit că acolo păstrează cu sfinţenie un talisman, ce ia fost dăruit cu 10 ani în urmă de însuşi Washington. După ce au deschis geanta, cu toţii au rămas uimiţi. În ea stătea gramota lui Wasington, conform căreia pentru micului indian, Statul American acorda o pensie anuală pe viaţă, ce i-ar fi fost de ajuns să trăiască îndestulat toată viaţa sa! Iar el, o purta drept talisman la gâtul său. Noi cei ce suntem creştinii ortodocşi de astăzi suntem întocmai ca acel mic indian. Repetăm aceiaşi istorie a indianului, deşi suntem botezaţi cu Duh Sfânt şi cu apă, sau mai bine zis, cu foc ce se coboară din cer. Avem Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Iisus Hristos, cuvântul vieţii care poate aduce lumină şi pace în suflet, noi însă o lăsăm prăfuită acolo pe raft, neândrăznind să ne atingem de ia, că de, vezi mă rog, e cam greu de o înţeles…
Ne-a fost dată Sfânta Cruce, care ne indică calea pe care trebuie să mergem. Ne îndeamnă aceasta să înţelegem că drumul creştinului ortodox este drumul Crucii, iar noi căutăm căi uşoare în viaţa noastră, uitând de Împărăţia Cerurilor.
Ne-a fost dată Sfânta Biserică, uşile căreia sunt în permanenţă deschise, clopotele căreia cu jale ne îndeamnă să mergem să vorbim cu Dumnezeu, să ne împărtăşim din durerile noastre cu El, să-L primim pe El în sufletele noastre Prin Sfintele Taine… Doar asta zice Stăpânul: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu…” Jugul luat de Mântuitorul nostru a fost jugul Crucii, aşadar, noi înzădar căutăm căi uşoare.
Istorioara cu care am început m-a uimit mult pentru că şi noi, suntem ca şi indianul cela. Cine nu are Biblie, cine nu are biserică ortodoxă aproape, cine nu are astăzi acces la Scrierile Sfinţilor Părinţi, datorită tehnologiei informaţionale? Câţi însă dintre noi se folosesc de ele? Le grămădim, le purtăm cu noi, le ştergem de praf, le purtăm la gât, drept talisman…
Ne-a fost dată Sfânta Cruce, care ne indică calea pe care trebuie să mergem. Ne îndeamnă aceasta să înţelegem că drumul creştinului ortodox este drumul Crucii, iar noi căutăm căi uşoare în viaţa noastră, uitând de Împărăţia Cerurilor.
Ne-a fost dată Sfânta Biserică, uşile căreia sunt în permanenţă deschise, clopotele căreia cu jale ne îndeamnă să mergem să vorbim cu Dumnezeu, să ne împărtăşim din durerile noastre cu El, să-L primim pe El în sufletele noastre Prin Sfintele Taine… Doar asta zice Stăpânul: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu…” Jugul luat de Mântuitorul nostru a fost jugul Crucii, aşadar, noi înzădar căutăm căi uşoare.
Istorioara cu care am început m-a uimit mult pentru că şi noi, suntem ca şi indianul cela. Cine nu are Biblie, cine nu are biserică ortodoxă aproape, cine nu are astăzi acces la Scrierile Sfinţilor Părinţi, datorită tehnologiei informaţionale? Câţi însă dintre noi se folosesc de ele? Le grămădim, le purtăm cu noi, le ştergem de praf, le purtăm la gât, drept talisman…
Preot Iulian Raţă
