Patriarhul Chiril a Moscovei şi a întregii Rusii a slujit Canonul cel Mare
În lunea primei săptămâni a Postului Mare şi Patriarhul Chiril a săvârşit Pavecerniţa Mare, cu citirea Canonului Sfântului Andrei Criteanul, în catedrala „Hristos Mântuitorul”. La sfârşitul Pavecerniţei Mari, Primul Ierarh a Bisericii Ortodoxe Ruse sa adresat către creştinii din catedrală menţionând următoarele: „Am păşit în Sfântul şi Marele Post, iar orice post este mai întâi o abţinere de la mâncare. Mulţi oameni nu prea bine înţeleg de ce e bine să te abţii de la bucate. Apropo, postul, ca abţinere de la bucate, este o practică străaveche. De ceea ce omul mănâncă şi bea, în ce cantităţi, depinde şi starea sufletească a fiecăruia. În Vechiul şi în Noul Testament, oamenii puneau asupra lor post în anumite momente din viaţa lor, atunci când era nevoie de o maximă concentrare a forţelor. Unul dintre aceste momente deosebite, este şi postul de 40 zile ţinut de Mântuitorul Hristos, care în toată această perioadă nu a gustat mâncare. De ce mâncarea influienţează starea sufletească? Astăzi noi înţelegem, că sufletul şi trupul sunt în cea mai strânsă legătură unul cu celălalt pe parcursul vieţii pământeşti. Cele duhovniceşti şi cele fizice se influienţează una pe alta. Pentru a educa voinţa, este nevoie de exerciţii spirituale. Dar dacă noi nu ne putem abţine de la simple bucate, despre ce voinţă mai poate fi vorba? Despre care fapte bune mai putem vorbi, dacă forţă nu ne ajunge pentru cel mai puţin, pentru abţinerea de la bucate? Postind, omul se face în stare să lupte cu sine însuşi, într-u slava lui Dumnezeu. Dein cele mai vechi timpuri, oamenii au observat că postul de pucate întăreşte toate simţurile, le face mai puternice, mai bine dezvoltate, iar poftele şi patimile posibile de controlat. Când corpul omului este sănătos, mai ales când conştiinţa şi voinţa controlează simţurile, toate acestea au cel mai bun efect asupra vieţii spirituale a fiecărei persoane.” De asemeni, Sanctitatea Sa a tras atenţia asupra a două extreme, când oamenii nu postesc, considerând neimportant postul de bucate, sau când postesc, dar cad în mândrie şi în alte păcate. Pentru ca să nu se întâmple acestea noi nu trebuie să judecăm pe nimeni. Noi trebuie cu smerenie să apreciem starea noastră sufletească, ţinând minte că anume starea de smerenie, umilinţă şi de pocăinţă este scopul postului creştin ortodox.www.patriarhia.ru
