Despre o vindecare de patima beţiei
Un bărbat se îmbăta adeseori, iar când îl certa soţia, îi spunea că bea pentru a-şi uita necazurile. Într-o zi, femeia şi copiii s-au dus la cârciumă şi au cerut băutură.– Nu ţi-e ruşine să vii la cârciumă?, a zis bărbatul.
– De ce să-mi fie ruşine că sunt unde e şi bărbatul meu, a spus femeia şi a început să bea.
– Nu ţi-e ruşine să bei între oameni?, a întrebat iar bărbatul.
– Vreau să-mi uit şi eu necazurile, răspunse femeia. Apoi a început să dea de băut şi copiilor.
– Ce faci femeie?
– Le dau şi lor să bea să uite că sunt flămânzi şi goi.
Adânc mişcat, la auzul acestor cuvinte, bărbatul şi-a scos femeia şi copiii din cârciumă şi a renunţat pentru totdeauna la patima beţiei.
Preot Nicolae Pura Pilde 2004
