Întoarcere la adevărul Ortodoxiei
…Lauran este de multe ori înciudat pe foarte mulţi dintre creştinii care nu-şi dau seama ce au în Ortodoxie, că nu-i descoperă tainica bogăţie dogmatică şi simbolica liturgică…. Născut într-o familie baptistă – fratele său mai mare este şi acum pastor baptist în Craiova – a fost convins toată viaţa că închinarea la icoane şi la cruce este idolatrie. N-a încercat să-şi reprime aceste convingeri nici când a început să se roage în Biserica „Sfântul Nicolae” (păstorită de părintele Mihăiescu, cel care avea să şi-l boteze mai târziu), dar într-o zi a înţeles profund semnificaţia cuvintelor apostolului Pavel: „Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18); şi brusc a început să se însemne cu semnul Fiului Omului.Iniţial a venit pentru prima oară într-o biserică ortodoxă ca să asculte un cor bisericesc, apoi a revenit şi a cântat cu acel cor în repetate rânduri. Nu s-a întâmplat nimic: cânta doar pentru frumuseţea imnelor şi pricesnelor ortodoxe. Dar într-o zi, când Domnul a voit, a înţeles ce cânta şi a descoperit brusc frumuseţea slavei ce o dădea lui Dumnezeu! Apoi a revenit în biserică, dar nu a mai urcat la cor. A rămas sub balcon şi s-a rugat la Sfânta Liturghie, încercând să-şi dea seama de sensul ecteniilor şi vohodurilor. Mai târziu s-a gândit să înveţe simbolul credinţei ortodoxe, fiindcă i se părea anormal să nu ştie în ce anume cred oamenii care se rugau lângă el. Şi când a înţeles că stă în faţa Adevărului, a simţit nevoia imperioasă de a se spovedi! Aşa destăinuit părintelui Mihăiescu, care i-a descoperit primele sensuri ale ritualului ortodox şi i-a făcut prima catehizare. În taină l-a chemat Domnul şi de atunci şi-a dat seama că Dumnezeu este tainic şi, într-adevăr, se lasă cuprins în Sfintele Taine.
Si acum, când discut cu el, este entuziasmat de profunzimea epiclezei euharistice: „Că Mântuitorul n-a spus că aceasta simbolizează sângele Meu, ci că ESTE sângele Meu! Mare şi minunată Taină!”. Lauran este de multe ori înciudat pe foarte mulţi dintre creştinii care nu-şi dau seama ce au în Ortodoxie, că nu-i descoperă tainica bogăţie dogmatică şi simbolica liturgică. A devenit mai ortodox decât mulţi alţi ortodocşi dintre noi, fiindcă reuşeşte să se mire şi să se uimească mereu de Dumnezeul revelat în Liturghia ortodoxă!
Iniţial mama sa, Lidia, a fost mâhnită de „rătăcirea” fiului ei (ea s-a născut într-o familie baptistă), dar mai apoi îi gătea miercurea şi vinerea „de post”, iar duminica dimineaţa ea îl trezea şi-l zorea spre biserică. Înainte de a trece în lumea cealaltă, a chemat şi preoţii să-i facă Sfântul Maslu; şi ea, care-l învăţase pe Flaviu să nu numească pe altcineva părinte, fiindcă doar Dumnezeu din ceruri este Tată, a folosit acelaşi apelativ pentru slujitorii Domnului veniţi să se roage pentru sănătatea şi iertarea păcatelor ei.
Lauran a fost botezat la Schitul Colţ, în chiar ziua lui de naştere, pe 5 august 2001, de acelaşi preot care l-a catehizat şi de ieromonahul Calinic, stareţul schitului, şi, de atunci, ar trebuie să se întâmple o mare catastrofă ca el să lipsească de la o Liturghie! Vara aceasta eram cu el în Bucovina într-o sâmbătă seară şi aş fi voit să stau la o priveghere la Dragomirna, însă el a condus toată noaptea şi dimineaţa ne rugam la… Schitul Colţ! Şi el încă n-a văzut Dragomirna…
George Crasnea
