Scrisoare deschisă
Frate preot dintotdeauna!Mă plec înaintea ta şi-ţi mulţumesc: ca om şi ca creştin. Îţi mulţumesc pentru tot ce-ai dat neamului meu de-a lungul veacurilor, pentru drumurile pe care i le-ai deschis pe pământ, în suflet şi spre cer. Îţi mulţumesc pentru strădania ta neostenită de a revela Frumosul, Binele şi Adevărul, de a sculpta întru Fiinţă cu dalta cuvântului, milei şi a dragostei. Îţi mulţumesc pentru ceasurile şi anii de zbucium, când cu sufletului tău sfâşiat de durere mi-ai ancorat fraţii pe stâncile Carpaţilor, ca să nu-i ducă fluviile în cele patru vânturi. Îţi mulţumesc pentru toate speranţele semănate, pentru umilinţele şi martiriul ce ades le-ai îndurat. Îţi mulţumesc pentru merindea împărtăşită din potir, pentru mângâiere, pentru dojană, pentru sfat. Îţi mulţumesc pentru binecuvântarea pruncilor şi a caselor, a nunţilor şi a roadelor dintâi, a fântânilor şi troiţelor din câmp, a parastaselor şi a bulgărilor de pământ. Îţi mulţumesc pentru binecuvântarea steagurilor şi a oştilor ce mi-au ctitorit ţara, pentru cuvintele înţelepte ce mi le-ai rostit la ceas de cumpănă şi bejenii, pentru gândul curat cu care m-ai învţăţat ce este Ţara.
Îţi mulţumesc pentru zilele înjugate cu nopţile la diortisirea cărţilor de strană, de suflet şi de grai, pentru miile de filepe-ncetul izvodite, pentru minunile plămădite cu migală în lemn, în piatră şi-n metal. Îţi mulţumesc fiindcă prin grai şi faptă m-ai chemat spre înălţimi. Îţi mulţumesc pentru epistolele, tablele, izvoadele de tot felul, pe care, ca cel mai luminat din sat, mi le-ai scris, ori le-ai citit şi cumpănit cu înţelepciune. Îţi mulţumesc că tu, mai înainte de a fi Abecedarul, pe Ceaslov şi Psaltire m-ai învăţat să buchisesc.
Îţi mulţumesc părinte că ma-i învăţat ce înseamnă iubirea de Ţară, de lege şi de neam; ma-i învăţat ce-i sfânt, ce-i bun, frumos şi drept; m-ai învăţat când să pretind şi când s-aştept. Îţo mulţumesc că din făclia ta mi-ai dat şi mie o fărâmă, să-mi lumineze calea aici şi-n veşnicii.
După sufletul tău curat, după inima ta nobilă, după gândul îndrăzneţ, mă plecu cu veneraţie înaintea ta, şi rog pe Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze şi până la sfârşitul veacurilor să rămâi tu însuţi.
Pr. Alexandru Stanciulescu-Bârda
