Taina nunţii
204. Unde se cuvine să se facă slujba Cununiei?
Slujba Cununiei se cuvine să se facă in biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine şi aici e locaşul sfânt în care se săvârşesc şi celelalte Sfinte Taine şi pentru că aici se adună şi Biserica în înţelesul ei de comunitate, adica obştea credincioşilor din care face parte şi care, în felul acesta, se bucură şi ia parte impreuna cu noi la unul din cele mai de seama prilejuri de bucurie din viaţa noastră, după cum ia parte şi la necazurile şi durerile noastre. De aceea, săvârşirea cununiei în casă este ingăduită numai rareori şi numai din motive bine intemeiate, cu dezlegarea arhiereului, care hotărăşte de la caz la caz.
205. Când se săvârşeşte Cununia?
Fiind prilej de bucurie şi de veselie, Cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare, îndată după liturghie, când toţi credincioşii se află în biserică.
206. Când nu se pot face nunţi?
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti in urmatoarele zile si rastimpuri de peste an:
a) in cele patru posturi de peste an, în Ziua Crucii (14 septembrie), Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), în zilele de sâmbătă şi în ajunul praznicelor împărăteşti. Aceasta, pentru ca petrecerile si ospetele ce insotesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocainta si infranarea pe care ne-o impune postul 540 (Vezi si Talcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea si Sf. Simion al Tesalonicului, Raspuns la intrebarea 25, trad. rom. p. 318.). In Postul Mare este ingaduita la nevoie (nevoie de moarte) logodna si aceasta numai in ziua Bunei-Vestiri (daca nu cade in saptamana Patimilor) si in Duminica Floriilor541 (Ibidem).
b) in saptamana branzei (sau saptamana alba), care este socotita ca vreme de pregatire pentru post.
c) in saptamana luminata (dintre Duminica Pastilor si Duminica Tomii), in Duminica Rusalulor, in rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, precum si in ajunul tuturor praznicelor imparatesti, pentru ca veselia nuntilor sa nu intunece sau sa ne faca sa uitam bucuria duhovniceasca a celor mai mari sarbatori crestine.
207. Ce e logodna si care e randuiala ei?
Logodna (cuvant slav, care inseamna a face fagaduinta de casatorie) e randuita tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri care s-au fagaduit unul altuia. Biserica binecuvanteaza aceasta veche datina printr-o slujba scurta, premergatoare nuntii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face impreuna cu slujba cununiei, savarsindu-se imediat inaintea acesteia (dar se poate face si aparte, cu mult mai inainte).
Logodna binecuvantata de Biserica are o deosebita valoare prin legatura ei cu casatoria, cu Sfanta Taina a Nuntii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice invoiala omeneasca.
Partea cea mai de seama a slujbei logodnei e punerea inelelor in degetele logodnicilor de catre preot si apoi schimbarea acestor inele de catre nasi.
208. Ce rost au inelele de la logodna?
Ele sunt semnul iubirii, al credinciosiei si al legaturii trainice pe care o faureste Taina Casatoriei intre viitorii soti.
Slujba logodnei si a cununiei se face in naos, adica in sanul Bisericii, inaintea unei mese pe care se aseaza Sfanta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfesnice cu lumanari si inelele de logodna. Mirele sta in dreapta ca unul care este mai mare si cap femeii, iar mireasa, la stanga lui, langa inima lui si ca una care este mai mica decat barbatul, fiind facuta din coasta lui si datorandu-i supunere si ascultare542 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 278, trad. rom., p. 180).
Atat la logodna cat si la Cununie, mirii sunt insotiti de nasi (nuni).
209. Care este rostul nasilor la cununie?
Rostul si datoria nasilor la cununie sunt aceleasi ca ale nasilor de la botez. Ei sunt martori si chezasi ai temeiniciei fagaduintelor facute de viitorii soti unul fata de altul si ai trainiciei legaturii pentru tot restul vietii.
De aceea pun mana pe cununii, atat atunci cand sunt puse pe capul mirilor, cat si atunci cand sunt luate. De regula ei sunt aceiasi de la botez, sau urmasii lor si trebuie sa fie ortodocsi si cu buna vietuire crestineasca, purtandu-se fata de miri ca niste parinti si invatatori ai acestora543 (Idem, cap. 280, trad. rom. p. 181). In timpul slujbei, nasii tin in mana faclii aprinse, simbol al curatiei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor544 (Ibidem, 279, p. 181).
210. Care e partea cea mai de seama din randuiala Cununiei?
Este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fetele mirilor, rostind la fiecare, de cate trei ori, cuvintele: „Cununa-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”, apoi le pune pe capul lor, intai al mirelui si apoi al miresei.
211. Ce inchipuie „cununiile” care se pun pe capul mirilor?
Acestea sunt facute in chipul coroanelor cu care se incununau odinioara regii si imparatii. Ele inchipuie podoaba, cinstea si rasplata care se aduc curatiei si fecioriei mirilor pentru care acestia sunt incununati ca niste imparati, inzestrati cu puterea de a da viata, a naste copii545 (Ibidem, cap. 276, p. 179). De aceea se si canta pentru dansii: «Doamne, Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii!»
Dupa punerea cununiilor, urmeaza Apostolul (de la Efes. cap. 5, vers 20-33), in care Sfantul Apostol Pavel aseamana nunta cu legatura sfanta dintre Hristos si Biserica, indemnand pe miri sa se iubeasca unul pe altul. Se citeste apoi Evanghelia in care se istoriseste minunea infaptuita de Mantuitorul la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11).
Urmeaza o ectenie, dupa care preotul binecuvanteaza paharul de obste (comun), adica un pahar cu vin din care da mirilor sa guste pe rand, in timp ce se canta: „Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema” (Ps. 115, 4).
212. Ce inseamna paharul acesta?
Inseamna, pe de o parte, bucuria si veselia nuntii, iar pe de alta, unirea intr-un cuget si menirea comuna a viitorilor soti pe care ei vor impartasi-o impreuna de aici inainte, avand parte de aceleasi bucurii si aceleasi necazuri546 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 277, trad. rom. p. 180). Aceleasi lucruri inchipuie si bucata de paine din care se da acum mirilor sa guste, odata cu paharul de obste.
Dupa aceasta se face inconjurarea de trei ori a mesei de catre alaiul de nunta, format din slujitori, miri si nasi.
213. Ce inseamna inconjurarea mesei?
Aceasta inconjurare in chip de hora inchipuie bucuria prilejuita de nunta. Si deoarece nunta se face in scopul nasterii de prunci, Biserica ne duce cu gandul la nasterea minunata a dumnezeiescului Prunc din Sfanta Fecioara, nastere pe care a prezis-o mai ales proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta il indeamna acum Biserica, prin cantare, sa dantuiasca impreuna cu noi, de bucurie ca i s-a implinit proorocia: «Isaie, dantuieste! Fecioara a avut in pantece…» etc. Se canta, de asemenea, si celelalte doua cantari de la slujba hirotoniei: «Sfintilor Mucenici…» si «Slava Tie, Hristoase Dumnezeule… », care inseamna ca mirii trebuie sa se faca partasi ai lui Hristos si ai sfintilor Lui, prin viata curata pe care o vor duce si in casnicie547 (Ibidem, cap. 282, p. 182).
214. Sunt ingaduite de Biserica a doua si a treia nunta?
A doua si a treia nunta erau privite odinioara de Biserica cu mai multa asprime si ingaduite numai ca un pogoramant facut pentru slabi-ciunea firii omenesti. De aceea, erau insotite de unele epitimii, sau canoane de pocainta (opriri de la Sf. impartasanie)548 (Cara. 19 al Sf. Ioan Postitorul; can. 2 al Sf. Nichifor Marturisitorul; Pravila de la Govora (1640), cap. 83; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cistita nunta, cap. 276, trad. rom. p. 179 s.a.). Astazi insa, deoarece asemenea casatorii au devenit mai dese, Biserica e nevoita sa le ingaduie si sa le binecuvanteze, pentru a nu lasa pe cei impreunati cu legatura trupeasca, sa traiasca in pacat, fara binecuvantarea lui Dumnezeu.
215. Slujba la a doua si a treia nunta e ca si la cea dintai?
Nu este la fel. Cununia a doua si a treia se savarsesc dupa o randuiala deosebita, in care se vede inca vechea disciplina a asprimii cu care erau privite de catre Biserica asemenea casatorii. Aceasta randuiala este, in prima ei parte, mult mai simpla si mai putin sarbatoreasca decat cea de la prima cununie. Logodna este impreunata aici cu cea a cununiei, ca o singura slujba, avand binecuvantarea de la inceput nu ca la Taine („Binecuvantata este imparatia Tatalui…”), ci ca la slujbele de binecuvantare si Sfintire, numite ierurgii („Binecuvantat este Dumnezeul nostru…”). Atat ectenia, cat si molitvele de la logodna, cat si cele dinaintea punerii cununiilor, cuprind rugaciuni pentru pocainta si iertarea mirilor, pentru ca insotirea lor prin a doua sau a treia nunta le e socotita ca un pacat izvorat din aprinderea trupeasca, pe care ei n-au putut-o birui. Incepand de la punerea cununiilor pe cap, randuiala slujbei la a doua si a treia nunta e intocmai ca si la prima nunta.
216. E ingaduita a patra nunta?
A patra nunta e socotita de Biserica drept o faradelege, de aceea preotii sunt opriti de a o sluji, sub pedeapsa caterisirii549 (Molitfelnicul, la sfarsitul Randuielii Nuntii (ed. 1984, p. 105)).
217. Ce trebuie sa stie si sa pazeasca mirii?
«Trebuie sa stim ca cei ce se insotesc prin nunta s-au insotit de la Dumnezeu si sunt curati cu chemarea Celui Curat. Sa pazeasca deci unul fata de altul nunta neintinata si in pace, sa vietuiasca in cucernicie. Cei ce au luat unire de la Dumnezeu, pentru cinste, dragoste intru curatie, insotirea intr-un gand si in pace, sa le pazeasca unul cu altul, ca un odor, pentru ca sa nu li se ceara sa dea raspuns de curatie si de celelalte lucruri dumnezeiesti; si sa se ingrijeasca nu numai de trupul lor, ci mai cu seama de sufletele lor… caci intr-acest chip si Dumnezeu va fi cu dansii. Pe fiii lor sa-i creasca „intru frica si invatatura Domnului”, precum invata dumnezeiescul Pavel (Efes. 6, 4), si din cele ce castiga de la Dumnezeu sa miluiasca pe fratii cei saraci, ca si ei sa fie miluiti si sa se invredniceasca imparatiei cerurilor, impreuna cu fiii lor»550 (Povatuirea catre Miri, din Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 282, trad. rom. p. 183).
Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. „Si vor fi cei doi un trup…” zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). «Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta…», adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata.
Catehizmul Bisericii Ortodoxe

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR