Ortodoxia nu este învechită
Într-o lume în care totul stă sub semnul noului, Ortodoxia pare învechită în ochii multora. Astăzi, întâlneşti un nou şampon, mâine altul sau cel puţin unul sub forma „doi în unul”; îmbrăcămintea se schimbă şi ea, încât, de multe ori renunţi la anumite lucruri doar pentru că nu mai sunt „la modă”; … totul e mereu nou, iar omul este dezorientat atunci când trebuie să aleagă. Şi asta pentru că noutatea se petrece atât de rapid, că nimic nu mai poate fi asimilat cum se cuvine. Dar, intrând într-o biserică, lucrurile stau altfel. Vezi aceeaşi sfinţi, rosteşti aceleaşi rugăciuni, asculţi aceleaşi cântări. Ce poate spune omul într-o astfel de situaţie? Că Ortodoxia este învechită. Sigur, venit dintr-o lume în care este descumpănit în capacitatea lui de opţiune şi văzând o singură ofertă, poate spune fără reţineri: este învechită.
Ca Ortodoxia să nu fie învechită ar trebui să nu mai facă distincţie între o stare de boală şi una de sănătate, şi să considere homosexualitatea ca pe o stare de normalitate. Ar trebui să fie de acord cu ceea ce doreşti, chiar dacă dorinţa ta este împotriva propriei firi, de exemplu avortul. Ar trebui să acorde hirotonia femeilor, şi aşa nu ar rămâne în urmă. Aş putea adăuga la nesfârşit „ar trebui”, ca semn al decăderii firii umane.
Datoria Bisericii nu este aceea de a asuma erezia ca adevăr şi de a lua confuzia drept criteriu în definirea adevărului, ci de a păstra şi transmite într-un mod nealterat învăţătura Mântuitorului. Acest lucru nu înseamnă că Biserica ar fi cumva refractara noului şi înnoirii. Sfântul Apostol Pavel spune „dacă este cineva întru Hristos, el este faptura nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi” (2 Cor. 5, 17).
Pentru omul care trece pe lângă o biserică ca pe lângă o simplă construcţie, pentru cel care atunci când e pus să rostească Crezul are nevoie de Molitfelnic ca să-l citească, pentru cel care nu a existat postul, … este firesc să nu vadă noutatea din Biserică.
Prin Taina Botezului are loc moartea omului celui vechi, prin pogorârea Sfântului Duh asupra pâinii şi a vinului, în cadrul Sfintei Liturghii, acestea se transformă în Trupul şi Sângele lui Hristos, prin Taina Căsătoriei cei doi devin un singur trup, … iată câte lucruri noi se petrec în Biserică.
Aşadar, Ortodoxia pare învechită pentru că oferă daruri care te păstrează în veşnicie. În Ortodoxie nu dispari şi nu eşti pe cale de dispariţie pentru că totul este centrat pe înviere.
Ca Ortodoxia să nu fie învechită ar trebui să nu mai facă distincţie între o stare de boală şi una de sănătate, şi să considere homosexualitatea ca pe o stare de normalitate. Ar trebui să fie de acord cu ceea ce doreşti, chiar dacă dorinţa ta este împotriva propriei firi, de exemplu avortul. Ar trebui să acorde hirotonia femeilor, şi aşa nu ar rămâne în urmă. Aş putea adăuga la nesfârşit „ar trebui”, ca semn al decăderii firii umane.
Datoria Bisericii nu este aceea de a asuma erezia ca adevăr şi de a lua confuzia drept criteriu în definirea adevărului, ci de a păstra şi transmite într-un mod nealterat învăţătura Mântuitorului. Acest lucru nu înseamnă că Biserica ar fi cumva refractara noului şi înnoirii. Sfântul Apostol Pavel spune „dacă este cineva întru Hristos, el este faptura nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi” (2 Cor. 5, 17).
Pentru omul care trece pe lângă o biserică ca pe lângă o simplă construcţie, pentru cel care atunci când e pus să rostească Crezul are nevoie de Molitfelnic ca să-l citească, pentru cel care nu a existat postul, … este firesc să nu vadă noutatea din Biserică.
Prin Taina Botezului are loc moartea omului celui vechi, prin pogorârea Sfântului Duh asupra pâinii şi a vinului, în cadrul Sfintei Liturghii, acestea se transformă în Trupul şi Sângele lui Hristos, prin Taina Căsătoriei cei doi devin un singur trup, … iată câte lucruri noi se petrec în Biserică.
Aşadar, Ortodoxia pare învechită pentru că oferă daruri care te păstrează în veşnicie. În Ortodoxie nu dispari şi nu eşti pe cale de dispariţie pentru că totul este centrat pe înviere.
