Scrisoare pentru farmacişti

Există în lume şi în ţara mea din ce în ce mai puţini farmacişti care renunţă să ia parte la fabricarea, comandarea şi distribuirea mijloacelor contraceptive şi avortive din cauză că nu vor să săvârşească nici un păcat. Sprijinirea păcatelor altora este tot un păcat. Dacă aveţi asemenea mijloace contraceptive şi avortive în farmaciile sau fabricile dumneavoastră de profil, vă rog din tot sufletul să le distrugeţi, astfel încât nimeni să nu le poată folosi pentru a comite vreun păcat. Datoria noastră de căpetenie este să ne păstrăm o demnitate dreaptă şi o conştiinţă curată. A folosi sau a da altora spre folosire aceste mijloace constituie păcate de moarte.

În urmă cu câţiva ani, doctorii Kruse şi Ehman au constatat că până şi spermicidele care conţin Nonoxinol 9 (şi cele mai multe îl conţin) au adeseori efect ucigător asupra copilului dacă fertilizarea are totuşi loc în timpul folosirii lor. Dacă doriţi, vă pot trimite mai multe explicaţii şi detalii asupra acestei probleme.
Este un lucru mare ca o persoană să recunoască şi să admită că ceva ce a făcut mai înainte în viaţă nu este bine şi să decidă să nu mai participe, de atunci înainte, la nici un păcat. Milostivul Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci vrea ca acesta să se întoarcă la El ca să-şi poată salva sufletul. Iisus Hristos a venit în lume tocmai pentru a-l scoate pe om din noroiul păcatului şi pentru a-i dărui bucuria vieţii pământeşti şi a celei veşnice deopotrivă.
Cu toţii am fost învăţaţi în şcoală multe lucruri greşite şi este imperios necesar să împiedicăm predarea în şcoală a acestor învăţături. Oamenii au nevoie ca personalul din domeniul ginecologiei să respecte ordinea pusă de Dumnezeu în lume şi poruncile Sale care cuprind, printre altele, şi respectarea vieţii şi a demnităţii persoanei umane.
În acest sens, doresc să citez câteva fragmente din documentele Bisericii Catolice. Sfântul Părinte Pius al XI-lea a scris în 1930 enciclica „Castii Conubii” îndreptată împotriva contracepţiei şi sterilizării:
56. „De aceea, de vreme ce unii, depãrtându-se faţă de neînterupta tradiţie creştinã, au considerat nu de mult cã este cu putinţã sã proclame în mod solemn o altâ doctrinã cu privire la aceastã problemã, Biserica Catolicã, în sarcina cãreia Dumnezeu a încrediinţat apãrarea integritãţii şi curãţiei comportamentelor morale, stând drept în mijlocul ruinei morale care o înconjoarã, cu scopul de a putea pãstra neîntinatã castitatea unirii conjugale de urãciunea unei asemenea pângãriri, îşi înalţã vocea în semn de mesagerã divinã şi declarã prin gura Noastrã încã o datã: orice folosire a cãsãtoriei, exercitatã într-un astfel de mod prin care actul intim este privat intenţionat de puterea sa naturalã de a genera viaţa, este o ofensã adusã legii lui Dumnezeu şi legii naturale, iar cei care se angajeazã în el sunt pecetluiţi cu stigmatul unui grav pãcat.
57. De aceea avertizăm preoţii, care ascultă spovedanii şi pe ceilalţi care poartă grija sulfetelor, în virtutea autorităţii noastre supreme şi a solicitudinii noastre întru salvarea sufletelor, să nu îngăduiască credincioşilor încredinţaţi lor să greşească referitor la această foarte gravă lege al lui Dumnezeu; mai mult, să se păstreze imuni pe ei înşişi de astfel de păreri greşite, fără să treacă cu vederea în nici un chip această problemă. Dacă vreun duhovnic al păstorilor sufleteşti, ceea ce îi revine lui Dumnezeu să interzică, conduce pe credincioşii încredinţaţi lui în aceste erori, sau cel puţin îi confirmă prin aprobare sau tăcere vinovată, conştientizaţi-l de faptul că el trebuie să dea socoteală severă lui Dumnezeu, Judecătorul Suprem, pentru trădarea încrederii sale sfinte, şi determinaţi-l să-şi asume cuvintele lui Christos: ‘Ei sunt orbi şi conduc pe cei orbi: şi dacă orbul conduce pe orb, amândoi vor cădea în prăpastie.’ ” (Mt 15,14)

În 1968, Sfântul Părinte Paul al VI-lea a emis faimoasa sa enciclică „Humanae vitae”. Printre altele, această enciclică menţionează: „În misiunea pe care o au de a transmite viaţa, părinţii nu sunt, în consecinţă, liberi să procedeze după placul lor, ca şi cum ar putea hotărî în mod cu totul egoist căile cinstite şi drepte care trebuie urmate; dimpotrivă, acţiunile lor trebuie să fie în armonie cu scopul creator al lui Dumnezeu, exprimat pe de o parte în însăşi natura căsătoriei şi a actelor sale, şi indicat de învăţătura definitivă a Bisericii.
Se exclude, de asemenea, după cum a declarat în repetate rânduri Magisteriul Bisericii, sterilizarea directă, definitivă sau temporară, atât a bărbatului cât şi a femeii. Este exclusă, de asemenea, orice acţiune care– fie în pregătirea actului sexual, fie în desfăşurarea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor lui naturale– şi-ar propune drept scop sau mijloc să împiedice procrearea.
Oamenii corecţi vor putea şi mai bine să se convingă de temeiul doctrinei Bisericii în acest domeniu, dacă binevoiesc să reflecteze la consecinţele metodelor de reglementare artificială a naşterilor. Să considere mai întâi ce cale largă şi uşoară s-ar deschide astfel înfidelităţii conjugale şi scăderii generale a moralităţii. Nu e nevoie de multă experienţă pentru a înţelege slăbiciunea umană şi pentru a ne da seama că oamenii tineri, în special, atât de vulnerabili în această privinţă, au nevoie de încurajare pentru a rămâne fideli legii morale şi că nu trebuie să li se ofere nici un mijloc uşor care să-i favorizeze în nerespectarea ei. Este întemeiată teama ca bărbatul, obişnuindu-se cu folosirea anticoncepţionalelor, să sfârşească prin a-şi pierde respectul faţă de femeie şi, fără a se îngriji de echilibrul fizic şi psihologic al acesteia, să ajungă să o considere drept un simplu instrument de plăcere egoistă şi nu o parteneră de viaţă respectată şi iubită.”
Actualul Sfânt Părinte, Ioan Paul al II-lea, adresându-se Asociaţiei Farmaciştilor din Italia, a reamintit ceea ce el şi Papii anteriori lui, Pius al XII-lea 1i Paul al VI-lea, au susţinut referitor la aspectele morale ale acestei profesii medicale: „Noi nu putem accepta participarea la atacurile împotriva integrităţii vieţii persoanei umane, împotriva procreaţiei sau împotriva sănătăţii morale şi mentale a umanităţii. Nici nu este posibil să căutăm în conştiinţă justificări pentru distribuirea produselor farmaceutice care sunt umilitoare pentru om.”(Medicina e Morale 4, 1994, pag.762)
Şi tocmai contracepţia şi sterilizarea sunt metode folosite contra procreaţiei şi au consecinţe nefaste nu doar asupra sufletului şi a trupului, ci şi asupra întregii societăţi.
Există o mare diferenţă între metodele naturale, pe de o parte, care disting zilele fertile şi cele nefertile ale ciclului menstrual al femeii (metoda Billings şi metoda simpto-termică) şi, pe de altă parte, contracepţia şi sterilizarea care sunt păcătoase şi, ca atare, interzise.
Dumnezeu a stabilit o legătură între actul specific al iubirii matrimoniale şi concepţie, dar contracepţia şi sterilizarea distrug această legătură. În metodele naturale legătura respectivă nu se rupe, dacă soţii se abţin în zilele fertile ale femeii. Nu este necesar ca soţii să trăiască actul specific al iubirii conjugale dacă există motive justificate pentru a-l evita. Desigur, relaţiile sexuale nu sunt permise şi nu pot fi sprijinite să aibă loc nici înaintea şi nici în afara unei astfel de căsătorii care a fost binecuvântată de Dumnezeu.
În enciclica „Evangelium Vitae” scrisă de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea în 1995, se menţionează la paragraful 62: „De aceea, cu autoritatea cu care Cristos i-a investit pe Petru şi pe Succesorii săi şi în comuniune cu Episcopii” care au condamnat în diferite ocazii avortul şi s-au arătat în unanimitate de acord cu această doctrină în timpul consultărilor menţionate anterior, deşi se află dispersaţi în toată lumea ” declar că avortul direct, adică avortul dorit ca scop sau ca mijloc, constituie întotdeauna o gravă criză morală, de vreme ce constă în uciderea unei fiinţe umane nevinovate. Această doctrină are drept fundament legea naturală şi Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi, este transmisă prin Tradiţia Bisericii şi predată de către Magisterium-ul comun şi universal al Bisericii.
Nici o circumstanţă, nici un scop, nici o lege nu poate face să fie permis un act care este în sine nepermis, de vreme ce se opune Legii lui Dumnezeu înscrisă în fiecare inimă umană, cunoscută de fiecare conştiinţă şi propovăduită de Biserică.”
La fel, Sfântul Părinte Paul al VI-lea, în enciclica „Humanae Vitae” scrie: „În conformitate cu aceste principii fundamentale ale concepţiei umane şi creştine a căsătoriei, noi trebuie să declarăm încă o dată că se exclude în mod absolut, ca mijloc licit de reglementare a naşterilor întreruperea procesului de naştere deja început, mai ales avortul direct, chiar şi cel făcut pentru motive terapeutice.”
La paragraful 72 din enciclica „Evangelium Vitae”, Sfântul Părinte scrie: „Legile care autorizează şi promovează avortul şi euthanasia se opun, prin urmare, nu doar binelui individual, ci şi binelui colectiv, de aceea le lipseşte complet orice validitate juridică autentică. Nesocotirea dreptului la viaţă, tocmai fiindcă duce la uciderea unei persoane pe care societatea are menirea să o ajute, afectează în mod direct posibilitatea dobândirii binelui comun. Ca umare, o lege civilă care autorizează avortul sau euthanasia încetează, prin însuşi acest fapt, să mai fie o lege adevărată şi morală.”
Şi imediat după aceea, în paragraful 73, Papa continuă: „Avortul şi euthanasia sunt astfel crime pe care nici o lege umană nu-şi poate propune să le autorizeze.” Nici o conştiinţă nu este obligată să se supună unor astfel de legi; dimpotrivă, avem obligaţia clară şi serioasă de a ne opune lor cu deplină conştiinţă. Chiar de la începuturile Bisericii, predicile apostolilor aminteau creştinilor că este de datoria lor să se supună autorităţilor publice legal constituite (Rom. 13, 1-7; 1 Pt. 2, 13-14), dar, în acelaşi timp, îi avertizau cu tărie că „trebuie să ascultăm mai mult pe Dumnezeu decât pe oameni „(Fapte 5, 29). Tocmai în legătură cu ameninţările la adresa vieţii găsim în Vechiul Testament un exemplu semnificativ de rezistenţă în faţa unei porunci nedrepte a autorităţilor. După ce Faraon a ordonat uciderea întâilor născuţi de parte bărbătească, moaşele evreice au refuzat să o facă. „N-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi pe băieţi să trăiască.” (Ieşire 1, 17) Să luăm aminte însă la motivul ferm al acţiunii lor: „moaşele s-au temut de Dumnezeu” (ibid.). Tocmai din ascultarea de Dumnezeu ” singurul faţă de care trebuie să avem acea frică datorată conştiinţei suveranităţii Sale absolute ” se nasc puterea şi curajul de a opune rezistenţă legilor umane nedrepte. Este tăria şi curajul celor gata să se lase închişi ori ucişi cu sabia, şi cu siguranţă că aceasta este şi „răbdarea şi credinţa sfinţilor” (Apoc. 13, 10).
Faţă de o lege nedreaptă în sine, de pildă o lege care permite avortul sau euthanasia, nu este permisă niciodată supunerea, nici „participarea la vreo campanie de propagandă în favoarea unei astfel de legi şi nici votarea ei.”[98]
Sfânta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei a emis documentul „Donum Vitae” pe care actualul Papă l-a semnat şi a poruncit să fie răspândit peste tot. Acest document explică detaliat de ce anume fertilizarea artificială (inseminarea şi fertilizarea in vitro) sunt păcate şi, ca atare, interzise. Aceasta pentru că, printre alte motive, colectarea spermei se face într-un mod imoral, iar fertilizarea se produce în lipsa actului specific al iubirii conjugale. Mai mult, ştim că în cadrul fertilizării in vitro „ei” ucid mulţi dintre copiii concepuţi în acest fel.
În enciclica „Evangelium Vitae”, Sfântul Părinte se adresează părinţilor care şi-au ucis copilul nenăscut. Aceleaşi lucruri sunt valabile pentru toţi cei care iau parte la uciderea copilului: ginecologi, asistente, farmacişti, politicieni, ziarişti, anturajul părinţilor respectivi, etc.: „Rana din inima voastră poate că nu s-a vindecat încă. Ceea ce s-a petrecut a fost şi rămâne cu siguranţă un lucru îngrozitor. Nu vă descurajaţi însă şi nu vă pierdeţi nădejdea. Încercaţi mai degrabă să înţelegeţi ceea ce s-a întâmplat şi să-i faceţi faţă cu sinceritate. Dacă încă nu aţi făcut-o, pocâiţi-vă cu smerenie şi nădejde. Tatăl milostivirilor este gata să vă dăruiască iertarea şi pacea Sa în Sfânta Taină a Spovedaniei. Veţi înţelege astfel că nimic nu este pierdut definitiv şi veţi putea să cereţi iertare şi copilului vostru care se află acum la Domnul. Cu ajutorul şi sfatul priceput şi prietenesc al altora, şi ca rezultat al propriei voastre experienţe dureroase, puteţi deveni unii dintre cei mai convingători apărători ai dreptului la viaţă al fiecărui om. Prin angajarea voastră în protejarea vieţii, fie prin acceptarea naşterii unui alt copil, fie prin dragostea arătată celor care au cea mai mare nevoie de iubirea cuiva, veţi deveni promotorii unui nou mod de a privi viaţa umană. „
Iuda l-a trădat pe Iisus Hristos pentru un pumn de bani şi l-a predat duşmanilor Săi pentru a fi ucis. Asemeni lui şi azi sunt mulţi Iuda care participă la uciderea copiilor nenăscuţi. Toţi cei care susţin uciderea pruncilor nenăscuţi se adaugă la mulţimea nesăţioasă care a strigat către Pilat din Pont să-L răstignească pe Iisus. Domnul a spus atunci: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). Iar acel „cel mai mic dintre aceşti fraţi şi surori” ai noştri este tocmai acel copil abia conceput în orice situaţie, indiferent dacă e sănătos sau bolnav, indiferent de locul unde se află (în abdomenul mamei sau în eprubetele din frigider) sau de condiţiile din jurul său (familie, stat, societate, etc.).
Trebuie să ne străduim să iubim fiecare copil conceput, să-i protejăm viaţa şi să răspândim în jurul nostru dragostea pentru copii. Nu ne este permis să fim părtaşi la nici un păcat şi trebuie să ne rugăm pentru convertirea tuturor păcătoşilor.
Vă sugerez ca, în colaborare cu preoţii ortodocşi şi catolici, să pregătiţi afişe pentru cabinetele ginecologice, secţiile de Ginecologie şi sălile de aşteptare, asemeni celui inclus în plic: „Dragă mamă”, astfel încât să puteţi trimite femeia însărcinată la preoţii ortodocşi şi catolici care o pot ajuta să ia hotărârea de a salva viaţa copilului nenăscut şi de a nu face avort. Acelaşi text, „Dragă mamă”, poate fi publicat în format mai mic şi înmânat fiecărei femei însărcinate de către personalul din cabinetele ginecologice. Ea va arăta astfel acest text soţului sau prietenului. Noi avem o bună experienţă şi rezultate semnificative în acest domeniu în Croaţia.