Decizie fermă de a nu mai răspunde provocărilor sectare.

Păstrând duhul învăţăturii şi al credinţei creştine, Biserica noastră niciodată nu a răspuns şi nu va răspunde cu viclenie, batjocură şi violenţă la provocările prozelitismului ereticilor şi schismaticilor, ceea ce s-a dorit şi se doreşte, probabil, de către aceştia, pe de o parte pentru a ne face să pierdem Harul Duhului Sfânt, pe de altă parte pentru a-şi justifica atitudinea eretică şi agresiv prozelitistă. Singura noastră armă a fost întotdeauna rugăciunea cu smerenie şi mărturisirea cu curaj a adevărului, întrerupând la momentul potrivit orice dialog întru cele ale credinţei, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te (Tit 3:10).
Urmând cu credinţă calea pe care au păşit înaintaşii noştri întru dreapta slăvire a Preasfintei Treimi, singura modalitate în care noi putem să răspundem atacurilor celor din afara Bisericii nu poate fi decât aceea de a întrerupe dialogul cu ei, până când Domnul va rândui crearea unor condiţii propice discuţiilor purtate după Sfintele Canoane ale de Dumnezeu purtătorilor noştri Părinţi, în scopul revenirii eterodocşilor la Ortodoxia credinţei, prin luminarea Sfântului Duh. Numai astfel vor putea înţelege aceia care se consideră a fi mădulare ale Bisericii lui Hristos că viclenia, violenţa şi duhul de stăpânire nu sunt nicidecum atitudini creştine.

 

Ţinem să precizăm că prin săracele noastre cuvinte adresate Sfinţiţilor Ierarhi ai Bisericii înţelegem să ne facem datoria faţă de Biserica Ortodoxă, „mama spirituală a poporului român”, cum o numea Eminescu. Nu am fost mişcaţi în demersul nostru de nici o influenţă cu conotaţii politice sau de altă natură. Credem cu tărie că trebuie să păstrăm cu sfinţenie Predania dreptei credinţe transmisă prin veacuri cu preţ de sânge mucenicesc, pentru a o oferi cu dragoste, ca cel mai frumos dar, copiilor noştri, dar şi fraţilor despărţiţi de Maica Ortodoxie atunci când, la vreme de Sus rânduită, se vor întoarce acasă.

Prin aceste cuvinte dorim să luminăm pe toţi călăii sectare de a se abţine de la atacurile lor seculare şi a căuta alte direcţii de activitate. Nu situl nostru, nu Ţara noastră, nu Biserica noastră. Priviţi crăpătura şi căutaţi aţa care poate coase crăpătura pe care aţi provocat-o dea lungul secolelor, începând de la Arie şi până în zilele noastre!

Dumnezeu să ne ajute su putem păstra tăria de caracter şi răbdarea pentru a face faţă provocărilor!

Cu râvnă întru Domnul,
preluat şi prelucrat de
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie