Părintele Vasilie Trombukis
„Când afla că o familie are probleme, citea singur rugăciuni în fiecare zi până când vedea că se rezolvă acele probleme”.
„Atunci când era secetă aduceau în sat Moaştele Sfântului Simeon Stâlpnicul şi ale Sfântului Clement al Ahridei. Trăgea clopotul şi ieşeau toţi locuitorii satului ca să întâmpine Sfintele Moaşte. Apoi se făcea litanie în tot satul. Înainte de a ajunge în piaţă pentru a intra în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena începea să plouă. Desigur, aveau cu ei şi umbrele, fiindcă întotdeauna ploua torenţial.
O familie oarecare a semănat cu multă osteneală floarea soarelui pe un ogor de şase pogoane. Au cărat apa cu mularii şi s-au ostenit timp de douazeci de zile. Când au mers să prăşească ogorul, au văzut că tot ce răsărise se uscase din pricina viermilor care mâncaseră rădăcina. Cand a aflat bunul si milostivul Parinte Vasilie, a facut Aghiasma si a sfintit ogorul. Intr-o saptamana ogorul a inverzit si a odraslit din nou. Aceasta familie povesteste ca pana astazi cultiva floarea soarelui si nu mai este mancata de viermi.
Nepotul sau, Ioan, s-a imbolnavit grav de trei ori si credeau ca avea sa moara, dar de fiecare data s-a vindecat cu rugaciunea Parintelui Vasilie. Prima data era mic, avea doar un an si jumatate. Avea convulsii, scotea spume pe gura si i se zbatea tot trupul. Atunci Parintele Vasilie a inceput sa-i citeasca rugaciuni, desi mama copilului si matusa lui credeau ca murise, fiindca se linistise si incepuse sa se raceasca. Au aprins o lumanare si au pregatit cele necesare pentru inmormantare. Dar Parintele Vasilie tinea strans capsorul copilului sub epitrahil si le-a facut semn – cand citea rugaciuni, nu vorbea nimanui – sa lase in grija lui copilul. S-a rugat deasupra lui timp de trei ore, pana ce copilul s-a ridicat sanatos.
A doua oara i s-a intamplat acelasi lucru si atunci au batut clopotele ca pentru inmormantare. Dupa convulsii a ramas nemiscat, cu ochii dati peste cap. Batranele spuneau ca si-a inghitit limba si a murit. Au aprins o lumanare si se grabeau sa-l imbrace ca sa nu se raceasca. Parintele Vasilie a continuat netulburat sa citeasca rugaciuni. Dupa catva timp copilul s-a ridicat si a iesit afara ca sa se joace cu ceilalti copii, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Acelasi lucru s-a petrecut si a treia oara.
Nepoata sa, Iulia, povesteste:
„Eram trei frati. La medic nu ne dusesera niciodata. Nu stiam nici de medicamente, nici de doctori. Bunicul nostru, Parintele Vasilie, era medicul. Rugaciunea pe care o citea cu epitrahilul ii tamaduia pe toti bolnavii. Staruia in rugaciune. Oriunde il chemau, el mergea indata, chiar daca ar fi fost zapada de doi metri. Citea rugaciuni pana se tamaduia bolnavul. Veneau bolnavi si din satele dimprejur ca sa le citeasca rugaciuni”.
„Atunci când era secetă aduceau în sat Moaştele Sfântului Simeon Stâlpnicul şi ale Sfântului Clement al Ahridei. Trăgea clopotul şi ieşeau toţi locuitorii satului ca să întâmpine Sfintele Moaşte. Apoi se făcea litanie în tot satul. Înainte de a ajunge în piaţă pentru a intra în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena începea să plouă. Desigur, aveau cu ei şi umbrele, fiindcă întotdeauna ploua torenţial.
O familie oarecare a semănat cu multă osteneală floarea soarelui pe un ogor de şase pogoane. Au cărat apa cu mularii şi s-au ostenit timp de douazeci de zile. Când au mers să prăşească ogorul, au văzut că tot ce răsărise se uscase din pricina viermilor care mâncaseră rădăcina. Cand a aflat bunul si milostivul Parinte Vasilie, a facut Aghiasma si a sfintit ogorul. Intr-o saptamana ogorul a inverzit si a odraslit din nou. Aceasta familie povesteste ca pana astazi cultiva floarea soarelui si nu mai este mancata de viermi.
Nepotul sau, Ioan, s-a imbolnavit grav de trei ori si credeau ca avea sa moara, dar de fiecare data s-a vindecat cu rugaciunea Parintelui Vasilie. Prima data era mic, avea doar un an si jumatate. Avea convulsii, scotea spume pe gura si i se zbatea tot trupul. Atunci Parintele Vasilie a inceput sa-i citeasca rugaciuni, desi mama copilului si matusa lui credeau ca murise, fiindca se linistise si incepuse sa se raceasca. Au aprins o lumanare si au pregatit cele necesare pentru inmormantare. Dar Parintele Vasilie tinea strans capsorul copilului sub epitrahil si le-a facut semn – cand citea rugaciuni, nu vorbea nimanui – sa lase in grija lui copilul. S-a rugat deasupra lui timp de trei ore, pana ce copilul s-a ridicat sanatos.
A doua oara i s-a intamplat acelasi lucru si atunci au batut clopotele ca pentru inmormantare. Dupa convulsii a ramas nemiscat, cu ochii dati peste cap. Batranele spuneau ca si-a inghitit limba si a murit. Au aprins o lumanare si se grabeau sa-l imbrace ca sa nu se raceasca. Parintele Vasilie a continuat netulburat sa citeasca rugaciuni. Dupa catva timp copilul s-a ridicat si a iesit afara ca sa se joace cu ceilalti copii, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Acelasi lucru s-a petrecut si a treia oara.
Nepoata sa, Iulia, povesteste:
„Eram trei frati. La medic nu ne dusesera niciodata. Nu stiam nici de medicamente, nici de doctori. Bunicul nostru, Parintele Vasilie, era medicul. Rugaciunea pe care o citea cu epitrahilul ii tamaduia pe toti bolnavii. Staruia in rugaciune. Oriunde il chemau, el mergea indata, chiar daca ar fi fost zapada de doi metri. Citea rugaciuni pana se tamaduia bolnavul. Veneau bolnavi si din satele dimprejur ca sa le citeasca rugaciuni”.
