Agheazma mare nu poate înlocui Sfânta Împărtăşanie!
Botezul Domnului este una dintre cele mai populare sărbători atât la români, cât şi la celelalte popoare ortodoxe. Prin acest praznic împărătesc ne amintim de momentul arătării Domnului la Iordan, când a fost botezat de Sfântul Prooroc Ioan. Această sărbătoare mai este numită Epifanie sau Teofanie, adică Arătarea Domnului, deoarece în această zi Domnul Hristos, prin botezul în Iordan, S-a descoperit lumii ca Mesia. Sf. Ioan Gură de Aur ne arată care a fost motivul botezului Domnul Hristos în Iordan: „Mărturia lui Ioan ar fi fost pusă la îndoială şi i-ar fi fost greu să meargă la casa fiecăruia cu Hristos de mână, să se apropie de uşă, să-i cheme afară şi să le spună, arătându-L pe Hristos: Acesta este Fiul lui Dumnezeu. La fel de îndoielnică ar fi fost mărturia lui dacă L-ar fi luat şi L-ar fi dus în sinagogă să-L arate. Dar când popoare întregi, din fiecare oraş, erau revărsate la Iordan şi stăteau pe malurile râului, a venit şi Iisus să Se boteze şi să primească întărire şi adeverire de sus prin glasul Tatălui şi prin pogorârea Duhului în chip de porumbel, atunci mărturia lui Ioan despre El nu a mai putut fi pusă la îndoială”.
Cele mai vechi mărturii despre existenţa acestei sărbători le avem din secolul al III-lea. Referiri găsim la Clement Alexandrinul, Sf. Grigorie Taumaturgul i se atribuie o predică la această sărbătoare, iar în cartea Constituţiile Apostolice o găsim trecută printre primele sărbători creştine, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului. La fel de vechi sunt ajunarea din ziua precedentă (5 ianuarie), cât şi obiceiul ca preoţii să meargă în Ajunul Bobotezei pentru a stropi casele credincioşilor cu Agheazmă mare. Această apă sfinţită se păstrează în vase curate, la loc de cinste, iar credincioşii gustă din ea pe nemâncate, de la Bobotează şi până la odovania praznicului, adică până la 13 ianuarie inclusiv. Celor care sunt opriţi de la Sf. Împărtăşanie preoţii le dă Agheazmă mare apoi anafură. Agheazma mare nu poate înlocui Sf. Împărtăşanie, pentru că nu are aceeaşi valoare în sfinţirea sufletelor.
Cu Agheazma mare se stropesc casele, curţile, grădinile, ogoarele, livezile, pentru a le feri de rele.
Cele mai vechi mărturii despre existenţa acestei sărbători le avem din secolul al III-lea. Referiri găsim la Clement Alexandrinul, Sf. Grigorie Taumaturgul i se atribuie o predică la această sărbătoare, iar în cartea Constituţiile Apostolice o găsim trecută printre primele sărbători creştine, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului. La fel de vechi sunt ajunarea din ziua precedentă (5 ianuarie), cât şi obiceiul ca preoţii să meargă în Ajunul Bobotezei pentru a stropi casele credincioşilor cu Agheazmă mare. Această apă sfinţită se păstrează în vase curate, la loc de cinste, iar credincioşii gustă din ea pe nemâncate, de la Bobotează şi până la odovania praznicului, adică până la 13 ianuarie inclusiv. Celor care sunt opriţi de la Sf. Împărtăşanie preoţii le dă Agheazmă mare apoi anafură. Agheazma mare nu poate înlocui Sf. Împărtăşanie, pentru că nu are aceeaşi valoare în sfinţirea sufletelor.
Cu Agheazma mare se stropesc casele, curţile, grădinile, ogoarele, livezile, pentru a le feri de rele.
pr. Gheorghe Mihăilă
