Bunul Dumnezeu s-a milostivit asupra noastră şi iată că am ajuns să sărbătorim iarăşi Naşterea Domnului.
Prin păcatul neascultării primii oameni au pierdut pacea cu Dumnezeu, fiind condamnaţi la singurătate şi la moarte. Deşi au pierdut Paradisul, protopărinţii noştri au trăit şi au murit cu nădejdea venirii unui Mântuitor. După izgonirea lui Adam din Rai, Dumnezeu Tatăl – Creatorul Cerului şi al pământului, a făgăduit că va trimite lumii un Răscumpărător. Domnul a purtat de grijă poporului Său, trimiţându-L pe Unicul Său Fiu „ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16).
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” au cântat îngerii în noaptea sfântă. Acest imn aduce odihnă în sufletele noastre obosite şi împovărate, ne ajută să înţelegem că nu trebuie niciodată să ne pierdem încrederea în dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Hristos vine pe pământ pentru a „curăţi lumea” şi a-l arăta pe om Locaş al Său, al Tatălui şi al dumnezeiescului Duh”.
Profeţiile Drepţilor Vechiului Testament, scrierile Sfinţilor Apostoli şi binevestitorilor din Legea cea Nouă, precum şi ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, mărturisesc cu tărie că astăzi „Hristos se naşte”.
„Pace” şi „Bunăvoire” între oameni – iată mesajul Naşterii Domnului! Pacea şi bucuria se revarsă de la tronul Preasfintei Treimi peste lumea întreagă. Mântuitorul a venit să propovăduiască pacea, fiind El însuşi Pacea şi „Domn al păcii”.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, am ajuns la sfârşitul anului 2009 de la Naşterea Domnului Iisus Hristos. Să mulţumim, înainte de toate, pentru tot ajutorul, mila, iertarea şi iubirea revărsate de Dumnezeu asupra noastră şi asupra lumii, în anul care se încheie.
Prin slujitorii şi fiii ei, Biserica noastră şi în acest an s-a aflat lângă toţi cei întristaţi şi încercaţi de nevoi, încredinţând pe toţi că Fiul lui Dumnezeu, întrupat din iubire faţă de noi şi faţă de întreaga omenire, este El însuşi împreună-pătimitor cu noi în necazurile noastre, făcând însă ca din suferinţă să odrăslească toată fapta bună şi iubirea, care „niciodată nu se trece” (I Corinteni XIII, 8).
Pe parcursul anului s-au realizat multe lucruri frumoase pentru spiritualitatea noastră ortodoxă. S-au restaurat şi s-au construit biserici, s-au tipărit cărţi de slujbă şi de catehizare a poporului drept-credincios. Biserica participă activ la viaţa societăţii, astfel cuvântul Domnului este auzit oriunde.
Fiecare, la rândul său, s-a străduit să contribuie la întărirea şi prosperarea Bisericii noastre în rândul celorlalte Biserici-surori.
2009 este şi anul în care a fost ales noul Patriarh. Noi toţi, cei care iubesc Biserica şi se dăruiesc cu jertfă întru slujirea ei: arhierei, preoţi, vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi credincioşi din parohii, suntem chemaţi să sprijinim lucrarea sfântă a Patriarhului Kiril pentru binele întregii Ortodoxii.
Anul 2009 va rămâne în istorie şi ca un an de mari încercări. Zi de zi şi ceas de ceas ne confruntăm cu multe greutăţi şi ispite de tot felul, lipsuri, suferinţe şi lacrimi. Dar toate se risipesc la ivirea Soarelui dreptăţii, şi omului i se redeschid porţile împărăţiei lui Dumnezeu. Şi această criză economică ce s-a abătut asupra lumii întregi poate să însemne o judecată a lui Dumnezeu care ne cheamă la încredere şi solidaritate umană. Solidari să fim şi cu cei care trec prin lupta cu bolile timpului (HIV/SIDA, cancerul, tuberculoza, gripa pandemică etc). Cine duce lupta cea bună a mântuirii, o face şi dacă este bolnav, şi dacă este sănătos. Acela poartă cu răbdare crucea, oricât ar fi de grea. Nu consideră că boala e rea şi sănătatea e bună, ci consideră că boala e bună în măsura în care duce la pocăinţă, şi sănătatea e bună în măsura în care e folosită într-un mod binecuvântat.
Boala şi sănătatea pot fi pierzătoare atunci când omul vrea să trăiască după propria voie, călcând poruncile dumnezeieşti. Omul care este cu adevărat credincios, Îi mulţumeşte lui Dumnezeu şi când este sănătos, şi când este bolnav. Şi atunci când duce povara bolii, şi fără să vrea devine o povară pentru casnicii săi, primeşte totul ca din mâna lui Dumnezeu şi se lasă ajutat de cei pe care el însuşi şi-ar fi dorit să îi ajute…
În icoana Naşterii Domnului Iisus Hristos, alături de Prunc şi de Maica Sa, alături de păstori şi de îngeri, îi vedem şi pe Magi. Ei au venit din Răsărit spre a aduce Noului Născut – Mesia Cel întrupat – daruri împărăteşti: „aur, tămâie şi smirnă” (Matei XI, 11).
De atunci şi creştinii aduc ca jertfă daruri, din dragoste sinceră faţă de Cel ce ne-a adus în dar mântuirea. Cel mai mare dar din partea noastră este a ne sârgui să fim creştini adevăraţi, să ne pregătim totdeauna pentru întâlnirea cu Hristos, prin post şi rugăciune, spovedindu-ne şi împărtăşindu-ne cu Sfintele Lui Taine.
În această zi sfântă să ne bucurăm de colindul micilor vestitori ai Naşterii Domnului, întâmpinându-i cu daruri şi cu dragoste sinceră şi neîntinată. Să sărbătorim cu bucurie izvorâtă din inimă!
Fie ca Bunul Dumnezeu să rânduiască fiilor şi fiicelor Bisericii lui Hristos o sărbătoare a Naşterii Domnului cu bucurie şi mulţumire sufletească şi un An Nou cu gânduri curate, pace în familie, în ţară şi în lume. Vă doresc tuturor clipe frumoase de sărbătoare, cu multă linişte şi căldură a inimii. Cu nădejdea că şi în noul an vom face împreună lucruri bune şi bineplăcute Domnului, vă binecuvântez pe toţi în numele Sfintei Treimi -Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Mulţi Ani fericiţi, binecuvântaţi şi însufleţiţi de nădejdea mântuirii! Dumnezeu să vă binecuvânteze cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni!
