Un fulg de zăpadă îngheaţă –
O dulce durere lipsită de viaţă.
Vedere a nopţii ce luminează
Mereu şchiopătând te întinează.
Şi vine agale, şi vine mereu,
Crăiasă a morţii te-atinge cu greu,
Te-nneacă-n al viciului seu amărui
Şi parcă în palme ai urme de cui.
Privirile calde…îmbietoare,
Sunt false-ncercări, numite „chemare”,
E desfrânata! Te-ndeamnă pe tine
Tu, îngerul slab, s-ajungi în ruine!
E fermecătoare, dar e mincinoasă,
De mâna îi dai, i-aluneci în plasă,
Iubeşti gelozia, cruzimea te-nvaţă
Şi uiţi că iubirea te-aşteaptă în faţă.
Noapte de noapte ea te seduce
Nu-i pasă de tine, nu strigă, nu plânge.
Furând curăţia, averea ta sfântă,
Pleoapele-i negre cu lacrimi te-ncântă.
Glasul ei surd pictând răzbunare,
Te cheamă spre ea cu chip ca de floare,
E mândră, frumoasă şi înmiresmată,
Miroase trădarea, căci e blestemată!
Chip al ispitei frumos zugrăvit
Te duce în iadul ce-ţi e pregătit,
Pe calea pierzării te ia şi te-aruncă
Să nu te întorci vreodat’ la poruncă!
Domnișoarei corectoare RamonaBV
