Ofurile inimii

O inimă-mpietrită, ca stânca ești de tare
Și fără simț că moartea lovești unde doare,
Nu vezi, n-auzi sudori ce se prefac în sânge?
Nu-ți pasă că Mesia în locul tău se frânge?

O inimă rebelă, cine să te-mblânzească?
Cohortele de îngeri, ori știința omenească?
Ascultă! Prințul Păcii la tine a venit,
Răspunde azi chemării, da-I loc de locuit!

O inimă bolnavă de ce respingi iubirea?
De e cu surogate adăpi tu omenirea?
Gustă din Pâinea Vieții ce-acoperă pustia,
Adapă-te din vinul Celui ce-a făcut via!

O inimă predată Celui ce ne-a creat
E o nouă zidire, un om regenerat,
Deci privește-n Scriptură și vezi mai ești la fel?
Lăuntrul tău sălbatic s-a transformat în miel?