Organismele modificate genetic constituie un risc serios pentru sănătate
Consumul alimentelor ce conţin gene provenind de la insecte, peşti şi animale pot provoca efecte imprevizibile în organism, insuficient studiate. În ultimii ani, medicii se confruntă tot mai des cu sindroame alergice noi datorită creşterii toxicităţii alimentelor. Genele nou inserate pot produce proteine la care unii oameni au alergii. Cele mai frecvente alergii sînt faţă de lapte, ouă, peşte, soia, cereale.
Alimentele procesate prin inginerie genetică, adeseori apar pe piaţă fără o informare adecvată a consumatorilor. Printre companiile care utilizează ingredienţi modificaţi genetic se enumeră companiile ce produc: ciocolată: Cadbury, Hershey’s, Mars, Snickers, Twix, Milky Way; băuturi răcoritoare: Coca-Cola, Sprite, Pepsi Co, 7 Up, Nesquik, Nestle; orez: Uncle Beans; sosuri: Knorr; ceaiuri: Lipton; biscuiţi: Parmalat.
Prezenţa genelor-marker poate declanşa creşterea rezistenţei la antibiotice, în special la kanamicină, ampicilină. Numeroşi microbiologi consideră că anumite gene-marker conferă rezistenţă la anumite familii majore de antibiotice şi la antibiotice care cunosc o înflorire a utilizării lor. Aceştia consideră ca fiind posibil transferul unor astfel de gene de la plantă la om, via bacteriile tubului digestiv.
Persistă ideea, în mediile ştiinţifice, că ADN-ul din alimentele modificate genetic pot pătrunde în genomul uman. Este puţin probabil, dar nu imposibil. La sfîrşitul anilor ‘80, milioane de oameni, cei mai mulţi din America de Nord, şi-au suplimentat dieta cu L- triptofan, aminoacid esenţial în orice dietă normală. Triptofanul se produce prin fermentaţia berii, folosind culturi microbiene specifice. Compania SHOWA Denko K. K. a inserat, în mod artificial, gene, în genomul unei specii bacteriene, în scopul creşterii culturii de triptofan. Rezultatul a fost că, în 1989, între 5000 şi 10.000 de persoane din America de Nord sufereau de o boală neobişnuită numită EMS (eosinophilia myalgia syndrome), provocată de triptofanul firmei SHOWA Denko.
În decurs de cîteva luni, zeci de persoane au murit iar unele au fost mutilate.
Cazurile de îmbolnăvire au scăzut atunci cînd utilizarea acelui triptofan a fost restricţionat. Numărul total al persoanelor decedate nu se cunoaşte cu exactitate, dar în S.U.A. a ajuns la cîteva sute (Mann L. R. B. et colab).
O soia îmbogăţită în metionină, prin transferul unei gene de la nucile de Brazilia (Bertholletia excelsa), s-a dovedit periculoasă pentru consumul uman. S-au înregistrat alergii grave la persoanele care au consumat această varietate de soia. Se cunoaşte că plantele de soia rezistente la erbicide produc nivele sporite de fitoestrogeni, ceea ce ar presupune un risc pentru populaţiile la care soia reprezintă o mare parte a dietei, cum sînt japonezii (Duca M. şi colab.).
Fitoestrogenii sînt similari cu hormonii estrogeni animali care reglează diferenţierea sexuală, metabolismul calciului, sistemul imun, coagularea sângelui.
De asemenea, ar putea să apară efecte secundare, cu totul imprevizibile, deoarece transgenele se inseră la întîmplare în genomul organismului-gazdă, fapt ce ar putea întrerupe secvenţele de exprimare ale genelor învecinate, activînd sau inactivînd căi metabolice neprevăzute, conducînd la formarea de produşi celulari necunoscuţi.
Efecte periculoase asupra mediului
Referitor la mediu, ingineria genetică poate aduce serioase prejudicii: poluare genetică, prin transferul orizontal de gene,de la speciile de cultură la speciile sălbatice înrudite (Lean G. et colab.); răspîndirea, pe cale naturală, a seminţelor şi a polenului transgenic; apariţia unor specii de buruieni rezistente la erbicide (ACRE, 1998); dereglarea balanţei ecologice; pierderea biodiversităţii recoltelor; reţinerea toxinelor, în special ale celor Bt, în ţesuturile erbivorelor, cauzînd efecte nocive asupra sănătăţii acestora şi implicit, a noastră, a consumatorilor de carne.
Doctorul Mae-Wan Ho, de la Institute of Science in Society, declara că, cerealele modificate genetic nu sînt nici necesare, nici benefice. „Miracolul” culturilor create prin inginerie genetică nu s-a materializat. Culturile modificate genetic au dus la creşterea buruienilor tolerante la erbicide şi la apariţia de insecte parazite, Bt-rezistente. Mai mult, erbicidele cu spectru larg au distrus, fără discriminare specii sălbatice şi se dovedesc a fi toxice pentru animale. Produsul Glufosinate duce la malformaţii congenitale la mamifere iar Glyphosate este asociat cu limfomul non-Hodgkin. Culturile M.G. cu Bt-toxine distrug insecte folositoare ca albinele şi insecte neuroptere iar polenul de la porumbul Bt este letal pentru fluturii-rege (http://www.colostate.edu/TransgenicCrops).
Conform Programului Alimentar al ONU, pe planetă există suficientă hrană, excedentară chiar, pentru a hrăni populaţia globului. Recolta mondială de cereale acoperă, din plin, nevoile generate de creşterea populaţiei, începînd cu 1980, dar cu toate acestea, peste un miliard de locuitori ai Terrei suferă de malnutriţie. Acest lucru este calculat de monopolul cîtorva corporaţii, adepte ale globalizării. Aceste corporaţii controlează deja 75% din afacerile mondiale cu cereale.
Concluzii
Aşa zisa valoare nutriţională îmbunătăţită a culturilor MG, nu este decît o poveste frumoasă menită să ademenească credulii. Cauza principală a malnutriţiei pe glob este substituirea cu monoculturi industriale a culturilor diverse oferite de sistemul tradiţional. Practica agricolă intensivă distruge nutrienţii din sol, sărăcind culturile şi nu îmbogăţindu-le.
Nici o tehnică a ingineriei genetice nu poate remedia situaţia. Numai revenirea la metodele tradiţionale de cultivare şi la biodiversitatea agricolă poate îmbunătăţi acest lucru.
Noi evidenţe indică faptul că ADN-ul transgenic, din praful şi polenul provenit din culturi MG, se poate răspîndi la organismele din mediu, inclusiv la om.
În raportul său interimar, din mai 1999, British Medical Association cheamă la un moratoriu pe termen nelimitat, asupra aplicării culturilor MG, pînă cînd nu se lămuresc problemele legate de posibila apariţie a unor noi alergene, răspîndirea rezistenţei la antibiotice,impactul asupra mediului, efectul ADN-ului transgenic asupra sănătăţii organismului. La acest moratoriu au aderat peste o sută de specialişti din douăzeci de tări, care au semnat World Scietists Statement pentru interzicerea comercializării OGM în scop alimentar, a diseminării acestora în mediul înconjurător şi pentru continuarea şi dezvoltarea cercetărilor privind evaluarea riscurilor.
Cercetările genetice au arătat că multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului îşi au originea în mici imperfecţiuni ale codului genetic. Ne putem imagina cît de grave pot fi efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se joacă cu ordinea şi echilibrul atît de fragil al celulelor vieţii.
Un fapt îmbucurător este acela că, în timp ce culturile MG îşi demonstrează, rînd pe rînd, ineficacitatea, pe glob se dezvoltă şi prinde teren ideea de agricultură ecologică, atît în lumea a treia cît şi în Europa şi America de Nord.
Principiile de bază ale agriculturii ecologice constau în eliminarea oricărei tehnologii poluante, utilizarea economică a resurselor energetice convenționale, susţinerea şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului, principii care, aplicate, ar constitui o bază pentru salvarea biodiversităţii, menţinerea echilibrului ecologic natural şi, totodată, şansa noastră pentru viitor. Uniunea Europeană doreşte ca, în anii care vor urma, alimentele ecologice, adică produsele agricole obţinute fără îngrăşăminte chimice, să predomine în alimentaţia din lume. Acest impact s-a resimţit şi în S.U.A., unde, în jur de patru procente din alimentele produse sînt de origine organică (Pretty J.).
Cel mai mare experiment din istoria umanităţii a început odată cu aceste industrii iraţionale şi aberante iar terenul pe care se experimentează este însuşi sistemul ecologic de care depinde viaţa terestră.
Mai normal ar fi, să beneficiem de roadele unei ştiinţe independente, care să se ocupe de găsirea unor soluţii cu adevărat viabile la problemele care frămîntă omenirea şi nu să coalizeze cu o industrie tehnologică al cărei unic scop este să se vândă.
Alimentele procesate prin inginerie genetică, adeseori apar pe piaţă fără o informare adecvată a consumatorilor. Printre companiile care utilizează ingredienţi modificaţi genetic se enumeră companiile ce produc: ciocolată: Cadbury, Hershey’s, Mars, Snickers, Twix, Milky Way; băuturi răcoritoare: Coca-Cola, Sprite, Pepsi Co, 7 Up, Nesquik, Nestle; orez: Uncle Beans; sosuri: Knorr; ceaiuri: Lipton; biscuiţi: Parmalat.
Prezenţa genelor-marker poate declanşa creşterea rezistenţei la antibiotice, în special la kanamicină, ampicilină. Numeroşi microbiologi consideră că anumite gene-marker conferă rezistenţă la anumite familii majore de antibiotice şi la antibiotice care cunosc o înflorire a utilizării lor. Aceştia consideră ca fiind posibil transferul unor astfel de gene de la plantă la om, via bacteriile tubului digestiv.
Persistă ideea, în mediile ştiinţifice, că ADN-ul din alimentele modificate genetic pot pătrunde în genomul uman. Este puţin probabil, dar nu imposibil. La sfîrşitul anilor ‘80, milioane de oameni, cei mai mulţi din America de Nord, şi-au suplimentat dieta cu L- triptofan, aminoacid esenţial în orice dietă normală. Triptofanul se produce prin fermentaţia berii, folosind culturi microbiene specifice. Compania SHOWA Denko K. K. a inserat, în mod artificial, gene, în genomul unei specii bacteriene, în scopul creşterii culturii de triptofan. Rezultatul a fost că, în 1989, între 5000 şi 10.000 de persoane din America de Nord sufereau de o boală neobişnuită numită EMS (eosinophilia myalgia syndrome), provocată de triptofanul firmei SHOWA Denko.
În decurs de cîteva luni, zeci de persoane au murit iar unele au fost mutilate.
Cazurile de îmbolnăvire au scăzut atunci cînd utilizarea acelui triptofan a fost restricţionat. Numărul total al persoanelor decedate nu se cunoaşte cu exactitate, dar în S.U.A. a ajuns la cîteva sute (Mann L. R. B. et colab).
O soia îmbogăţită în metionină, prin transferul unei gene de la nucile de Brazilia (Bertholletia excelsa), s-a dovedit periculoasă pentru consumul uman. S-au înregistrat alergii grave la persoanele care au consumat această varietate de soia. Se cunoaşte că plantele de soia rezistente la erbicide produc nivele sporite de fitoestrogeni, ceea ce ar presupune un risc pentru populaţiile la care soia reprezintă o mare parte a dietei, cum sînt japonezii (Duca M. şi colab.).
Fitoestrogenii sînt similari cu hormonii estrogeni animali care reglează diferenţierea sexuală, metabolismul calciului, sistemul imun, coagularea sângelui.
De asemenea, ar putea să apară efecte secundare, cu totul imprevizibile, deoarece transgenele se inseră la întîmplare în genomul organismului-gazdă, fapt ce ar putea întrerupe secvenţele de exprimare ale genelor învecinate, activînd sau inactivînd căi metabolice neprevăzute, conducînd la formarea de produşi celulari necunoscuţi.
Efecte periculoase asupra mediului
Referitor la mediu, ingineria genetică poate aduce serioase prejudicii: poluare genetică, prin transferul orizontal de gene,de la speciile de cultură la speciile sălbatice înrudite (Lean G. et colab.); răspîndirea, pe cale naturală, a seminţelor şi a polenului transgenic; apariţia unor specii de buruieni rezistente la erbicide (ACRE, 1998); dereglarea balanţei ecologice; pierderea biodiversităţii recoltelor; reţinerea toxinelor, în special ale celor Bt, în ţesuturile erbivorelor, cauzînd efecte nocive asupra sănătăţii acestora şi implicit, a noastră, a consumatorilor de carne.
Doctorul Mae-Wan Ho, de la Institute of Science in Society, declara că, cerealele modificate genetic nu sînt nici necesare, nici benefice. „Miracolul” culturilor create prin inginerie genetică nu s-a materializat. Culturile modificate genetic au dus la creşterea buruienilor tolerante la erbicide şi la apariţia de insecte parazite, Bt-rezistente. Mai mult, erbicidele cu spectru larg au distrus, fără discriminare specii sălbatice şi se dovedesc a fi toxice pentru animale. Produsul Glufosinate duce la malformaţii congenitale la mamifere iar Glyphosate este asociat cu limfomul non-Hodgkin. Culturile M.G. cu Bt-toxine distrug insecte folositoare ca albinele şi insecte neuroptere iar polenul de la porumbul Bt este letal pentru fluturii-rege (http://www.colostate.edu/TransgenicCrops).
Conform Programului Alimentar al ONU, pe planetă există suficientă hrană, excedentară chiar, pentru a hrăni populaţia globului. Recolta mondială de cereale acoperă, din plin, nevoile generate de creşterea populaţiei, începînd cu 1980, dar cu toate acestea, peste un miliard de locuitori ai Terrei suferă de malnutriţie. Acest lucru este calculat de monopolul cîtorva corporaţii, adepte ale globalizării. Aceste corporaţii controlează deja 75% din afacerile mondiale cu cereale.
Concluzii
Aşa zisa valoare nutriţională îmbunătăţită a culturilor MG, nu este decît o poveste frumoasă menită să ademenească credulii. Cauza principală a malnutriţiei pe glob este substituirea cu monoculturi industriale a culturilor diverse oferite de sistemul tradiţional. Practica agricolă intensivă distruge nutrienţii din sol, sărăcind culturile şi nu îmbogăţindu-le.
Nici o tehnică a ingineriei genetice nu poate remedia situaţia. Numai revenirea la metodele tradiţionale de cultivare şi la biodiversitatea agricolă poate îmbunătăţi acest lucru.
Noi evidenţe indică faptul că ADN-ul transgenic, din praful şi polenul provenit din culturi MG, se poate răspîndi la organismele din mediu, inclusiv la om.
În raportul său interimar, din mai 1999, British Medical Association cheamă la un moratoriu pe termen nelimitat, asupra aplicării culturilor MG, pînă cînd nu se lămuresc problemele legate de posibila apariţie a unor noi alergene, răspîndirea rezistenţei la antibiotice,impactul asupra mediului, efectul ADN-ului transgenic asupra sănătăţii organismului. La acest moratoriu au aderat peste o sută de specialişti din douăzeci de tări, care au semnat World Scietists Statement pentru interzicerea comercializării OGM în scop alimentar, a diseminării acestora în mediul înconjurător şi pentru continuarea şi dezvoltarea cercetărilor privind evaluarea riscurilor.
Cercetările genetice au arătat că multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului îşi au originea în mici imperfecţiuni ale codului genetic. Ne putem imagina cît de grave pot fi efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se joacă cu ordinea şi echilibrul atît de fragil al celulelor vieţii.
Un fapt îmbucurător este acela că, în timp ce culturile MG îşi demonstrează, rînd pe rînd, ineficacitatea, pe glob se dezvoltă şi prinde teren ideea de agricultură ecologică, atît în lumea a treia cît şi în Europa şi America de Nord.
Principiile de bază ale agriculturii ecologice constau în eliminarea oricărei tehnologii poluante, utilizarea economică a resurselor energetice convenționale, susţinerea şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului, principii care, aplicate, ar constitui o bază pentru salvarea biodiversităţii, menţinerea echilibrului ecologic natural şi, totodată, şansa noastră pentru viitor. Uniunea Europeană doreşte ca, în anii care vor urma, alimentele ecologice, adică produsele agricole obţinute fără îngrăşăminte chimice, să predomine în alimentaţia din lume. Acest impact s-a resimţit şi în S.U.A., unde, în jur de patru procente din alimentele produse sînt de origine organică (Pretty J.).
Cel mai mare experiment din istoria umanităţii a început odată cu aceste industrii iraţionale şi aberante iar terenul pe care se experimentează este însuşi sistemul ecologic de care depinde viaţa terestră.
Mai normal ar fi, să beneficiem de roadele unei ştiinţe independente, care să se ocupe de găsirea unor soluţii cu adevărat viabile la problemele care frămîntă omenirea şi nu să coalizeze cu o industrie tehnologică al cărei unic scop este să se vândă.
consumator.md
www.logos.md
