Mama

Mama

La icoana din odaia mare
O măicuță a îngenunchiat
Ruga se sfârșește-n așteptare.
Pentru a câta oară i se pare,
Că atâta drag și-atita jale,
V-a aduce-n pragu-i pe băiat?

Își dorea să-i vin-acum feciorul
De-undeva, din lume-nstrăinat.
De-un pustiu de vreme îi duce dorul
Și-ar fi vrut să-l vadă azi în sat.

Clopotul doinește a chemare
La biserica de lemn din sat.
Pleacă-ncet măicuța pe cărare.
Coșu-i rânduit a îndestulare
Pentru sfânta taină de-nchinare
Cu cozonac și ou încondeiat.

Slujba s-a sfârșit spre dimineață
Și deacum, sătenii au plecat.
Singură, măicuța-și dă povață:
«Dacă Dumnezeu-așa a judecat…»
Resemnată, șterge de pe fața,
Lacrima. HRISTOS A ÎNVIAT !