Minunea de la Sfantul Mormant si Martirul Sfintei Lumini – Anul 1326

Biserica Sfântului Mormânt este numită de ortodocşi Biserica Învierii, pentru că nu moartea, ci Învierea Domnului este temelia, cununa, biruinţa creştinilor. Biserica Sfântului Mormânt este o construcţie măreaţă din secolul al XI-lea, înălţată de cruciaţi, în locul altei biserici vechi, zidită de Sfânta Elena în secolul IV, în Ierusalim, Israel. Ea adăposteşte cele mai scumpe locuri ale creştinilor: Muntele Golgota şi Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos; iar jos, în stânca de piatră, se află peştera unde s-a descoperit Crucea Domnului de către Sfânta împărăteasă Elena.
In partea de rasarit a Bisericii Invierii, plecand de la Altarul inchisorii lui Iisus spre Golgota, intalnim pe rand doua paraclise mici. In primul dintre ele traditia localizeaza locul in care soldatii romani au omorat un sutas roman cu numele Longhin. Acest sutas era un fel de superior al soldatilor romani, insarcinat cu supravegherea rastignirii lui Iisus. Miscat profund de toate cele vazute, el a marturisit inaintea tuturor, zicand: „Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.” (Matei 28, 54). Pentru marturisirea acestui adevar el a fost decapitat, iar capul sau aruncat in groapa de gunoi a orasului. O femeie oarba din oras descopera prin vedenie capul Sfantului si primeste indata vindecare.
Astfel Sfantul Longhin a devenit primul martir si marturisitor al credintei crestine. Acesta a fost pe vremea lui Tiberiu cezarul din Capadochia, sutas sub ascultarea lui Pilat, guvernatorul Iudeii si a fost randuit din porunca aceluia sa slujeasca la cinstitele patimi ale lui Hristos, si la rastignire si sa pazeasca mormantul cu straja, adica cu ceata sa de ostasi ce avea sub ascultarea lui. Vazand el minunile ce se faceau, cutremurul si intunecarea soarelui, mormintele ce se deschideau, mortii care ieseau afara si pietrele care se despicau, a strigat tare, zicand: „Cu adevarat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”.
Acesta si cu alti doi ostasi care mai pe urma impreuna cu el au marturisit, n-a primit argintii care i s-au dat de catre iudei ca sa tagaduiasca Invierea. Apoi lasandu-si slujba ce era pe seama lui si mergand in tara sa, propovaduia apostoleste pe Hristos Dumnezeu. Deci plecandu-se Pilat, mai vartos fiind stricat prin fagaduinta de bani de la iudei, a parat pe Longhin cu scrisori catre Tiberiu cum ca si-a lasat slujba si se afla in patria lui propovaduind pe Hristos Dumnezeu. Si Tiberiu indata a trimis cu porunca lui de i-a taiat capul si lui si celor doi ostasi ce erau cu el si i-au adus capul din Capadochia la Ierusalim ca sa se incredinteze Pilat si iudeii de moartea lui si pentru ca sa ia Pilat cele ce i se fagaduisera.
Deci i-au ascuns cinstitul cap afara din cetate in niste gunoi. Si peste multi ani, o femeie slavita din Capadocia, pierzandu-si vederea ochilor, a mers la Ierusalim cu un fiu ce-l avea unic-nascut, ca sa poata sa-si gaseasca leacul orbirii la acele Sfinte Locuri; si ajungand-o si moartea fiului sau, isi plangea indoita jale. Deci aratandu-se in vis fericitul Longhin, si spunandu-i cine este si aratandu-i unde era capul ingropat, a indemnat-o sa sape, sa-l scoata de acolo, ca se va tamadui la ochi si isi va vedea si pe fiul sau, ca se afla preamarit. Femeia afland gunoiul, sapa cu mainile si scoase capul sfantului si indata i s-a tamaduit vederea ochilor si a vazut in vis pe fiul sau ca era impreuna cu sfantul si avea cinste acolo. Atunci a ingropat moastele fiului sau intr-un loc cu capul sfantului; fiindca asa ii zisese sfantul prin vis; si s-a dus la Capadochia, ca si Saul, care cautand asinii tatalui sau, a dobandit imparatia.
Asa si ea cautandu-si lecuirea ochilor, a dobandit aceasta si pe sfantul l-a aflat de atunci cald ajutator. Drept aceea zidind ea mucenicului o biserica foarte frumoasa si punand acolo mucenicestile moaste se imbogati si ea si toti credinciosii de izvoare de tamaduiri, intru marirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Martirul Sfintei Lumini – din anul 1326
In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9.000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos.
Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa!
Dar turcii i-au intrebat: „De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?” Armenii au zis: „Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte”. „Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?” Noi platim si taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi la armeni!” Turcii au zis: „De nu iese lumina la voi o s-o patiti!” Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant – si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sfantul Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.
A zis Patriarhul: „Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sfantul Iacob, care este aproape de Mormant”, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: „Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare.”
Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noaptea, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: „Hristos a inviat!” un stalp de marmora din Biserica Sfantul Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.
Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: „Cred in Hristos!” Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este „Martirul Sfintei Lumini”.
Vazand turcii ca Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi, au pus un ciuber cu murdarie inaintea usii Sfantului Mormant si fiecare armean trebuia sa manance cate o lingura de murdarie si in acest fel i-au spurcat turcii pe armeni.
Anul 1326.
De atunci a ramas o zicala: „Este bine sa te duci cu armenii la Biserica, dar sa nu mananci cu ei, ca ei cauta sa te spurce, asa cum i-au spurcat turcii pe ei, cand n-a venit Sfanta Lumina.” Distanta de la Sfantul Mormant pana la Biserica Sfantului Iacob, unde s-a aprins Sfanta Lumina este de 100 metri. Stalpul este fotografiat si sapat din marmura fiind pus in Altarul Bisericii Sfantului Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326.
Generalul turc convertit si martir al Sfintei Lumini este pus in Biserica Sfantului Iacob. De aici se vede, ca Iisus Hristos numai o Biserica a intemeiat – pe cea Ortodoxa – aceasta este mantuirea, lumii. Sfanta Lumina este dovada sigura, ca numai ortodocsii sunt pe calea adevarului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri.