Scrisoarea unui soț credincios către sufletul celuilalt soț slăbit în credință!
Mereu ne confruntăm cu situații în care trebuie să apelăm la cuvintele Apostolului: „Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi”. Oare cine le împlinește în viața sa de familie. În cele de mai jos voi încerca să prezint o scrisoare care pare a fi din adâncul sufletului și dintro dragoste imensă a unei bune soții care tânjește după întreptarea soțului. Acesta este modelul dragostei creștine. Să mori odată cu moartea celuilalt.
Eşti trist şi plin de îngrijorare. Te temi nu numai de ziua de mîine, dar şi de cea de azi. Tot mai multe lucruri pe care le faci nu-ţi aduc nici o satisfacţie. Iar grija pentru cele care vreai să le faci e mai mare decît efortul pe care trebuie să-l depui pentru reuşită. Şi nu e numai pentru faptul că vreai mai mult decît iţi trebuie cu adevărat, dar deoarece nici nu ştii ce-ţi trebuie cu adevarat. Şi lupta aceasta între faptul că întelegi că nu este corect să traieşti cum trăieşti, dar nici nu inţelegi cum să schimbi ceva te face şi mai nefericit. Cum să te fac să înţelegi că totul e foarte simplu. Că există doar un singur răspuns şi o singură soluţie. Şi n-ai să continui să traieşti aceasta „suferinţa” a ta. Dar vreau să te ajut. Şi nu numai pentru că ştiu acum care este adevărata viaţa iar tu nu o vezi. Nu este corect să nu ma împart cu tine cu ceea ce simt. Cu ceea ce stiu că e mai presus de adevăr. Şi totul se va schimba. Nu-mi închipui că nu ai credinţă. E prea mică, dar este şi numai de tine depinde ca ea să crească şi să-ţi aducă adevărate fericiri. Pur şi simplu nu ştii cîte lucruri minunate le poate face Dumnezeu cu adevărat pentru tine. Te poate ajuta să uiţi de multe griji deşarte. Te poate ajuta să nu traieşti cu frica şi îngrijorare. Şi orice zi cu ploiae sau soare, cu tristeţe sau zîmbet să fie minunată pentru tine. Nu te îndemn să te gîndeşti că ea poate fi ultima din viaţa ta, ai să ajungi şi singur şi la acest adevăr, te îndemn să te bucuri de ea. Şi sa-I mulţumeşti Domnului tău pentru ea. Poate iţi pare straniu ce-ţi spun, cum sa-I multumeşti pentru ceva care nu ţi-a adus mare bucurie. Dar oare e aşa? Tu doar nu vezi bucuriile. Ele sînt ascunse pentru tine de dorinţe neîmplinite, de cereri mai mari decît trebuinţele. Da, va fi greu să întelegi cu nu ceeea ce ai dorit pîna acum te va face fericit. Dar ştiu că ai să reuşeşti. Uite chiar Domnul iţi vorbeşte : „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini… Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: „Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!. ” Fiindcă numai dacă îi permiţi Domnului să intre în inima ta mai departe nu va mai fi nicichînd la fel. Nu vei mai fi singur. Vei avea mai mult sprijin şi ajutor decît ai avut nevoie vreodată. Îţi pare că poţi face multe singur. Dar de fapt nu poţi face nimic. Ţi se dă voie să-ţi încerci puterile ca să vezi că de fapt sînt prea puţine. Că numai împreună cu cel ce te-a creat poţi şi tu crea ceva. Nu ceva trecător în care azi iţi pui mari speranţe. Dar ceva ce te va face ferecit pentru totdeauna. Nu vei mai putea fi acel de cîndva. Vei vrea ca într-o zi Domnul nu numai sa intre în inima ta, dar sa fie deplinul stapîn al ei. Şi numai atunci va incepe viaţa ta adevărată.
Am sa mă rog ca Domnul să te ajute sa te întorci cît mai curînd la el. Ca mai apoi să putem să ne rugăm împreună.
Să stăm bine și să avem frică luând aminte la cuvintele și conținutul scrisorii. Încercați să vă cercetați fiecare în parte valorificându-vă dragostea voastră.
Cu râvnă întru Domnul
Natalia
