Răspuns ortodox comentariilor făcute la articolul ”Ce ne învaţă Sfînta Scriptură despre suflet? De ce „martorii lui Iehova” n-au suflet?”
Interpretarea martorilor: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă de cei care ucid sufletul în gheenă.”( Matei 10, 28) – Dar după o astfel de „ traducere” această învăţătură a Mântuitorului rămâne fără sens. În acelaşi verset se spune să nu ne temem de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu-l pot ucide, deci la moartea trupului sufletul nu moare – fiincă el este nemuritor; şi tot aici (doar în interpretarea martorilor) spune că sufletul poate fi ucis. Sunt două învăţături care se contrazic, dar noi ştim că Mântuitorul nu învăţa învăţături care să se nege una pe alta. Deci, gîndiţi-vă şi singur domnule Marcu dacă e bine să denaturezi învăţătura Bibliei, ca să susţii propriile învăţături?
Şi încă una – dacă nu aveţi sau nu există un suflet nemuritor, de ce susţineţi cu tot dinadinsul că sufletul moare? CUM POATE SUFLETUL SĂ MOARĂ, DACĂ EL NU EXISTĂ? Într-adevăr cuvîntul SUFLET are mai multe sensuri în Biblie
1. Suflet nemuritor
2.Oameni sau persoane
3. Viaţa omului
4. Animale, ceea ce am arătat şi în articol. Iar versetele de la Iezechiel 18, 3-19, sau mai corect 18, 4-20, pe care îl aduceţi de 3 ori ca „argument” pentru moartea sufletului, (probabil că altul nu mai aveţi), după cum a observat şi Octavian nu e suficient, ba mai mult se referă la sensul al 2-lea al sufletului – oameni sau persoane. Persoana tatălui sau a fiului care va păcătui, acela va muri: „17. Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi. 18. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa. 19. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi. 20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.” Deci e clar că dacă citim nu doar o propoziţie ruptă din context, ci tot capitolul e cu totul altceva decît vreţi să susţineţi. De aici putem face concuzia că studiile dumneavoastră domnule Marcu sunt bazate nu pe Biblie, ci pe broşurile organizaţiei, unde sunt culese doar frânturi de versete, ori dumneavoastră cunoscînd adevăratul sens al Bibliei nu sunteţi destul de cinstit şi daţi alt sens al învăţăturii despre suflet, decât cel adevărat.
La capitolul logică am să spun şi eu ceva:
1. După „logica” d-lui Marcu nemurirea sufletului se bazează doar pe scrierile lui Origen sau Fer. Augustin dar aceste scrieri nefiind Biblice nu le putem primi (cu toate că aceştia au fost buni cunoscători ai Bibliei, şi ai limbilor în care au fost scrisă aceasta); totodată după „logica” d-lui, el ne recomandă să-l citim pe Aristotel filosof antic sec. 4 î.Hr. (ar fi această scriere mai Biblică?), care chipurile ar fi împotriva sufletului. De fapt Aristotel învaţă că sufletul este – puterea de viaţă (entelehia) a trupului. Fără suflet omul nu poate trăi, simţi, gîndi; iar după moartea trupului sufletul este eliberat pentru viaţa veşnică. Sufletul este veşnic şi nemuritor. Mai multe informații avem pe wikipedia. Despre nemurirea sufletului şi Origen şi Fer. Augustin au citit tot din Biblie. Mântuitorul Hristos ne învaţă că după ce a murit săracul Lazăr : „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.”( Luca16,22-23) deci nu se spune că a murit creierul şi gata!!! Și nu îndrăzniți să afirmați că e totul doar o parabolă, și sânul lui Avraam, și moartea și chinurile, pentru că s-ar primi că Hristos a spus doar bancuri. Iar la schimbarea la faţă s-au arătat Moise şi Ilie ( d-l Marcu susţine că n-a fost ceva real), iar această arătare a fost atât de reală încât Apostolii au dorit să le facă chiar câte o colibă de fiecare (Marcu 9,4-5); Mă întreb, cât mai real trebuia să fie arătarea lui Moise și a lui Ilie ca să creadă și Martorii lui Iehova? De fapt, pentru noi destulă este și mărturia celor trei apostoli și nu încercați să susțineți că aici a fost doar o viziune pentru că ve-ți părea ridicoli! Mai sus, după afirmațiile voastre Hristos a spus doar bancuri, aici a arătat apostolilor doar ”viziuni”… Dacă continuați așa, mâine ajungeți să negați și existența lui Hristos, nu v-a rămas mult;
În Vechiul Testament împăratul Saul prin vrăjitoarea din Endor, făcînd păcatul spiritismului a vorbit cu Samuel după moartea trupească a acestuia. (1 Regi 28,11-18) Cum ar fi fost posibil aşa ceva dacă nu ar exista sufletul nemuritor? Iar ficțiuni?
2.După „logica” „martorilor” dacă cuvîntul suflet are mai multe înţelesuri, înseamnă că suflet nemuritor nu există, cu toate că Biblia ne învaţă despre sufletul nemuritor.
3. Şi iarăşi după „logica” lor dacă în afară de suflet mai exista şi duh, suflet nemuritor nu există! Ori prezenţa sufletului şi a duhului ne demonstrează că pe lângă trup există o parte spirituală a omului care îl face pe om viu, şi care ne leagă cu Dumnezeu, şi nu doar creierul după cum afirmă „martorii”. D-l Marcu mărgineşte traducerea cuvîntului duh – ruach în ebraică sau pneuma în greacă doar la cuvântul „vînt”, dar el se mai traduce şi, „Suflare”, „viaţă”, .., şi nu orice „vânt” face viu un corp neînsufleţit. Şi duhul şi sufletul îl fac pe om viu, fără de acestea nici trupul şi nici creierul nu poate trăi, iar după moartea trupului merg la Dumnezeu: (3 Regi 17, 20-22) „Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” 21. Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” 22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat.” „Iov 34,14. Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuşi şi dacă ar lua înapoi la Sine duhul Său şi suflarea Sa, 15. Toate făpturile ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.”
Iarăşi vreau să atrag atenţia la ce învaţă „martorii”: „noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor… Simţurile şi gîndurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte creierul îşi încetează activitatea. Amintirile, sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supraveţuiesc distrugerii creierului”. (Ce ne învaţă în realitate Biblia? pag. 58) Iar spiritul chiar după spusele d-lui Marcu e duhul, şi duhul nicăieri în Biblie nu moare, ci „se întoarce la Dumnezeu” (Ecles.12,7). „Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!” (Fapte 7,59). „Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.”( Luca 23,46)
Şi în sfîrşit simţurile, sentimentele noastre nu depind numai de creier( după cum învaţă martorii), ci şi de suflet, fiind darul lui Dumnezeu, omul trebuie să „iubească pe Dumnezeu din toată inima lui, din tot sufletul şi din tot cugetul (Matei 22,37; Marcu 12, 30; Luca 10 ,27; Deuteronom 6,5; 11,13; 13,3;30,6; 10,12). Nu există nici un verset în Sfânta Scriptură din care să învăţăm că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu doar cu creierul aşa cum învaţă „martorii”. Rugăciunea trebuie făcută şi cu duhul nu doar cu creierul! „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4, 24)
Sufletul se bucură sau se întristează „întristat e sufletul meu până la moarte” (Matei 26,38; Marcu 14,34).
Preot Ioan Goncear
