Nu grăbiți sfârșitul lumii, deschideți ușa inimii la care bate Hristos
Datorită unor împrejurări negative grele, prin care au trecut ţările creştine în secolele XIX şi XX, ca: sectarismul religios, comunismul ateist, socialismul, cele două războaie mondiale, indiferentismul religios, incapacitatea conducătorilor politici, ca şi lipsa marilor personalităţi ortodoxe, societatea creştină, şi în special Ortodoxia, a avut cel mai mult de suferit.Degradarea religioasă a ţărilor ortodoxe a condus la confruntarea lor cu grupările sectare de toate nuanţele, creând un adevărat război mutual din ce în ce mai grav, încât astăzi prozelitismul sectar este tot mai violent şi va fi pe viitor un pericol pentru Biserica Ortodoxă.
Ba se preconizează ca în curând să se facă o religie creştină comună.Mare pericol pentru creștinii de pretutindeni . Grupările sectare ajung acum să „cumpere” pe ortodocşi cu dolari, rufe purtate și vechi aduse de peste hotare de milă precum că suntem săraci, şi să-i tragă la sectarism, creând cu adevărat război împotriva Bisericii Ortodoxe.Astăzi, credincioşii noştri sunt tot mai tentaţi să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă, pentru a întreține familia, excursii sau definitiv, să primească valută şi ajutoare de la sectele occidentale, ca apoi o parte dintre ei să renunţe definitiv la Biserica Apostolică Ortodoxă.Aceasta a dus, în ultimii ani, la confruntări şi tulburări grele prin sate şi oraşe, în defavoarea Bisericii străbune. Însă nu putem acuza numai pe sectanţi. O parte de vină o avem şi noi ortodocşii, deoarece nu facem misiune în mod gratuit şi dezinteresat, cum făceau Apostolii şi înaintaşii noştri. Apoi unii din credincioşii noştri sunt stăpâniţi de unele patimi, dintre care amintim:
Alcoolismul: Cu toate urmările sale catastrofale, consumul de alcool aproape s-a triplat în ultimii ani în ţara noastră. Este plaga cea mai grea, cea mai ruşinoasă şi mai degradantă a Bisericii şi a ţărilor ortodoxe!Pe cât este de frumoasă şi vie Biserica Ortodoxă cu slujbele sale divine, cu frumoasele ei mănăstiri şi cu marea ei tradiţie milenară unică în lume, pe atât este de dureroasă şi greu de vindecat această cumplită plagă socială care se întinde ca un cancer în rândul credincioşilor. Până acum alcoolismul mai era supravegheat şi limitat. Dar în ultimii ani alcoolismul s-a extins la toate vârstele, şi mai ales la tineri şi la femei. Este drogul cel mai cumplit al creștinilor! În fiecare sat sunt zeci de cârciumi improvizate, care intoxică sufleteşte şi trupeşte sute de tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, împingându-i spre divorţ, spre crime, bătăi şi imoralităţi. Dar ce este mai rău, această plagă nu are aproape nici un leac decât boala şi osânda lui Dumnezeu.
Desfrâul Alt greu păcat înrudit cu alcoolismul şi strâns legat de firea umană, este desfrâul.Şi oare cine poate birui patima aceasta aşa de greu de stăpânit? Desfrâul a biruit împăraţi şi voievozi, a necinstit copii şi fecioare şi a întinat, uneori, tot ce este mai sfânt în om. Desfrâul, mai ales astăzi, face ravagii în societatea creştină şi mutilează fizic şi psihic o bună parte dintre creştini, fiind unul dintre păcatele cele mai greu de vindecat.Ba şi în Vechiul Testament găsim destule cazuri de desfrâu.Primii oameni care au păcătuit înaintea lui Dumnezeu au fost Adam şi Eva. După ce au mâncat din pomul oprit, au simţit că sunt goi şi s-au acoperit cu frunze de smochin. Dar şi proorocul David a greşit trupeşte înaintea lui Dumnezeu, luând de soţie pe femeia lui Urie Heteul. Apoi, căindu-se, a compus psalmul de pocăinţă 50. Însă fiul său, împăratul Solomon, a întrecut pe toţi prin acest cumplit păcat!De asemeni, Irod Agripa, regele Samariei, care a luat de femeie pe soţia fratelui său, Irodiada, a fost aspru mustrat de Sfântul Ioan Botezătorul. Pentru aceea marelui prooroc i s-a tăiat capul!Vedeţi ce cumplit este păcatul desfrânării? Nimeni nu-1 poate îmblânzi şi stăpâni fără ajutorul lui Dumnezeu, fără post şi rugăciune, fără voinţă tare şi înfrânare trupească. De aceea şi Sfântul Apostol Pavel zice tuturor: Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său (I Corinteni 6, 18). Este destul să mergem într-o discotecă, mai ales la oraşe, şi să vedem iadul pe pământ! Acolo se pot vedea băieţi şi fete până la 15-18 ani, lăsaţi liberi de părinţii lor,îmbrăcaţi necuviincios, dansând, fumând sau consumând droguri.Ce să mai spunem de tinerele fete de la licee şi şcoli care rămân gravide până la 14-15 ani şi avortează la spitale de 2-3 ori pe an, cu concursul binevoitor al cadrelor medicale, fără ştirea părinţilor.Oare unde sunt mamele acestor fete lovite de desfrâu, care cad cel mai uşor victime acestor cumplite păcate? Unde sunt părinţii acestor adolescenţi marcaţi de desfrâu, de tutun, de alcool şi droguri, care le scurtează viaţa? Unde sunt preoţii care predau religia în licee şi nu-i îndrumă pe elevi pe calea credinţei? Dar, mai mult ca oricând, desfrâul ucide îndeosebi tineretul de astăzi. Puţini dintre tineri îşi păzesc fecioria până la căsătorie. Puţini creştini îşi nasc toţi copiii şi nu fac avort. Iar majoritatea dintre ei avortează, fac pază conjugală, iau medicamente anticoncepţionale şi folosesc toate metodele moderne numai să nu aibă copii,sub pretextul că nu au cu ce săi întrețină, este sărăcie,dar se plimbă în cele mai luxoase mașini și înalță castele care nici împărații nu leau avut, netemânduse de pedeapsa lui Dumnezeu, care ne va ajunge pe toţi! Însă în ultimii ani desfrâul s-a extins cel mai mult la elevii minori din şcoli, îndeosebi la oraşe. Mai ales fetele până la vârsta de 14-16 ani cad victimă acestui cumplit păcat, datorită filmelor pornografice, lipsei de educaţie religioasă şi îmbrăcămintei indecente. Se constată o adevărată explozie sexuală apocaliptică, nemaiîntâlnită până acum la copii, care degenerează în tot felul de păcate străine tinerilor de până astăzi. De aceea nu puţine fete minore rămân însărcinate şi avortează; majoritatea dintre ele fumează, consumă droguri, stau prin discoteci şi nimeni nu le învaţă frica de Dumnezeu.Ba mai mult de cât asta guvernarea noastră se împotrivește cu înverșunare pentru a introduce în scoli Bazele Ortodoxiei sub diferite pretexte , iar credincioșii noștri liniștit privesc de departe cum copii noștri degradează, se vede că guvernării le este pe plac ceia ce se petrece cu viitoarea generație, fiind și ei membri ai lojelor masone. Nimeni nui îndeamnă spre Hristos, spre biserică şi spovedanie, iar părinţii lor nu-şi fac aproape deloc datoria!Toată lumea spune acelaşi lucru: „Tinerele noastre fete nu mai ascultă de părinţi!” Mamele le lasă de capul lor, nu mai învaţă, zac în păcate şi nimeni nu ia nici o măsură de protecţie a tinerilor noştri copii.De ce tac mamele? De ce nu iau măsuri părinţii copiilor? De ce nu-i învaţă îndeajuns preoţii? De ce s-a introdus în şcoli aşa-numita „educaţie sexuală”? De ce îngăduim această degradare satanică a copiilor noştri? De ce părinţii împreună cu copiii lor privesc la televizor imagini pornografice? Oare unde vom ajunge cu societatea semipăgână de astăzi? Vrem să fim la fel ca în Occident? Vrem in Europa. Să nu fie! Ştim că organizaţiile oculte şi satanice din Occident, care nu cred în Dumnezeu, ne-au adus aceste urgii diabolice, ca să ne distrugă din faşă credinţa ortodoxă, morala creştină, evlavia străbună, legătura vie cu Biserica lui Hristos, ca să nu mai avem copii sănătoşi, elevi cu frică de Dumnezeu, studenţi eminenţi şi mame cinstite cu prunci în braţe. De aceea rar vedem tineri, băieţi şi fete, la Sfânta Liturghie, la spovedanie şi la Sfânta împărtăşanie.Desigur, această campanie antihristică şi antiortodoxă din şcolile şi oraşele noastre, este susţinută cel mai mult de Guvernarea de azi, de televiziunea străină care activează în fiecare ţară ortodoxă şi răspândeşte tot felul de filme pornografice degradante şi cu crime, cum nu sunt nici în Occident. Vai nouă celor mai bătrâni, că nu facem aproape nimic pentru salvarea copiilor noştri! Ba pe cei mai mulţi nici nu-i interesează soarta copiilor şi a tineretului de astăzi.De aceea zeci de mii de fete tinere sunt vândute ca prostituate prin alte ţări ca: Turcia,Cipru, Italia etc. Ce să mai zicem de efectele satanice ale televizorului? Oare nu televizorul droghează vizual şi psihic pe toţi oamenii, de la copii până la cei mai bătrâni?De asemeni, nu ştim că toate urgiile sexuale, toate pornografiile, crimele şi imaginile satanice, ca şi desenele aşa-zise „animate” ucid sufletele credincioşilor? Niciodată nu a fost aşa de decăzută familia şi societatea creştină ca în zilele de astăzi! Însă nimeni, nici măcar Biserica, nu încearcă să ia unele măsuri mai drastice împotriva degradării morale a societăţii noastre! De aceea vedem cum se depărtează de Hristos o mare parte de creştini şi prin aceasta se grăbeşte sfârşitul lumii, cum ne vorbeşte Mântuitorul în Sfânta Evanghelie.Cei care nu cred în Hristos şi care îl răstignesc din nou prin faptele lor, nu stau degeaba! Lovesc cel mai mult în ţările ortodoxe, le acuză pe nedrept, ucid copiii prin
avort şi desfrâu, interzic să se spună adevărul pe faţă şi permanent supraveghează pe toţi. Suntem ca nişte străini în ţara noastră, fiind conduşi din exterior! Iată deci în ce prăpastie ne aflăm! Şi cine ne mai poate scoate la lumină decât Hristos? Cine ne mai aude plânsul? Ţara o conduc străinii, tinerii caută de lucru prin alte ţări, iar noi suntem slugi în propria noastră ţară. Această stare dezolantă grăbeşte sfârşitul lumii, sfârşitul fiecărei ţări şi al fiecăruia dintre noi. De aceea, iubiţi fraţi creştini, facem apel, în numele lui Hristos, să ne opunem tuturor metodelor anticreştine, antinaţionale şi satanice, pe care duşmanii lui Hristos din toate părţile vor să le aplice în ţările ortodoxe. Părăsiţi definitiv pornografia, uciderea de copii, divorţul, îmbrăcămintea necuviincioasă şi neascultarea de părinţi, ca să vă
miluiască Hristos, căci alcoolismul şi desfrâul sunt cele mai grele boli sufleteşti. Dacă ultimii 60 de ani ai mileniului al II-lea au fost atât de greu de suportat,datorită celui de-al doilea război mondial şi comunismului ateu, oare ce suferinţe şi primejdii ar putea îngădui Dumnezeu peste fiii Bisericii lui Hristos la începutul mileniului III? Poate cumplite războaie moderne, care vor ucide milioane de creştini şi copii nevinovaţi. Sau poate ne va certa Domnul cu foamete, cu cutremure şi cu boli fără leac. Sau poate alte suferinţe trupeşti şi sufleteşti vor veni peste noi, pentru păcatele noastre şi ale copiilor noştri.Numai singur Dumnezeu ştie ce pedepse va îngădui pentru mulţimea fărădelegilor noastre la acest început de mileniu. Căci totul depinde de credinţa şi pocăinţa noastră înaintea Mântuitorului Hristos. Dacă lumea creştină, şi îndeosebi ţările ortodoxe, se vor întoarce cu toată evlavia la Sfânta Biserică, la pocăinţă, la spovedanie, la Sfânta împărtăşanie, la milostenie şi la toată fapta bună, atunci să nu ne temem, căci credinţa noastră în Dumnezeu va creşte,bisericile vor fi pline de credincioşi şi ţările ortodoxe vor înflori.Iar, dimpotrivă, dacă credinţa în Dumnezeu se va împuţina la începutul mileniului III, şi dragostea dintre oameni va pieri, atunci, desfrâul, alcoolismul, lăcomia, mândria,ura şi crimele dintre creştini se vor înmulţi, iar sfârşitul lumii se va apropia de noi,păcătoşii!Deci totul depinde de noi, amenii, care suntem zidiţi de Dumnezeu şi botezaţi întru numele Preasfintei Treimi. Dacă vrem să ne mântuim şi să trăim în veci cu Hristos; dacă vrem să avem copii buni, sănătate, pace şi toate cele de folos, să începem mileniul III cu mai multă credinţă în Dumnezeu, cu rugăciune şi milostenie, cu iertare şi împăcare. Apoi creştinii să nu lipsească în sărbători de la Sfintele Biserici; mamele să nu-şi mai ucidă copiii; iar bărbaţii să părăsească desfrâul, beţia, ura şi răzbunarea. De asemeni, tinerii să nu mai plece prin ţări păgâne, iar tinerele fete să se îmbrace cuviincios şi să imite viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor.Dacă vom crede cu tărie şi cu dreaptă credinţă în Hristos şi vom împlini poruncile Sfintei Evanghelii, Dumnezeu va amâna sfârşitul lumii şi ne va binecuvânta cu toate darurile cereşti şi pământeşti.Iar dacă vom cădea cu toţii în cumplite păcate trupeşti şi sufleteşti şi ne vom depărta cu totul de Biserică, de dreapta credinţă, de pocăinţă şi de toate faptele bune, atunci să ne temem tare de mânia Domnului, că sfârşitul lumii este foarte aproape de noi! …Insă prin Hristos toate le putem învinge, căci El merge veşnic cu noi. Să chemăm numele Lui cel sfânt, să părăsim păcatele noastre prin pocăinţă şi aşa vom împărăţi cu Hristos în veci!
Prot. Victor Mihalachi
