O durere sufletească care îmi sfâșie inima.
Văzând revoltarea împotriva dezmăţului şi a corupţiei din viaţa societăţii moldovenești m-am hotărât să aștern câteva rânduri care îmi frământă sufletul de mai mult timp. Ştiţi care este cauza acestei stări din viaţa ţării noastre? Sunt roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele posibile la îmbolnăvirea sufletului moldovenesc la toate vârstele. Această catehizare ateistă a durat peste 70 de ani. Libertatea de după căderea comunismului a continuat cu necredinţa, cu pofta de îmbogăţire, cu egoismul, cu sărăcia şi boala, şi păcatul.
Un om gol de credinţă, materialist şi plin de patimi, are nevoie de timp şi de lucrare pozitivă asupra lui ca să se schimbe şi să devină un om cu respect faţă de cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl găseşte în Sfânta Scriptură şi în sfintele Biserici. Are nevoie de timp ca să devină un om conştient de faptele sale şi ca să fie convins că viaţa aceasta nu este veşnică şi că urmează viaţa de dincolo, în care vom da seama de tot ceea ce am făcut. Să convingi un singur om înrăit să devină un om de omenie este foarte greu. Dar să schimbi o ţară întreagă?! Vă daţi seama că este mult mai greu. Ierarhia noastră nu este absentă de la această chemare misionară şi face multe eforturi de îmbunătăţire a vieţii creştine – prin scris, prin predici, prin spovedanie şi împărtăşanie, dar nu este de ajuns. Ar trebui ca şi conducerea laică a statului să intervină, colaborând cu Biserica. Din păcate, nu se întâmplă aşa. Uneori se pare că conducerea laică a țării noastre nu are nevoie de o societate moral-spirituală sănătoasă, ba chiar le convine inversul și ca niște câni turbați gata să sfâșie tot ce le stă în cale pentru a nu aduce societatea mai aproape de Dumnezeu. Avortul, homosexualitatea şi alte fenomene pierzătoare sunt lăsate libere, sunt încurajate prin diverse măsuri politice. Posturile de televiziune, filmele pornografice se întrec în a promova desfrânarea şi alte patimi sau încearcă să discrediteze Biserica şi învăţătura creştină. Presa ca niște lei gata să apuce și să sfâșie tot ce le cade în cale mai ales când este vorba de mitropolie, biserică sau preot. Astfel, unii zidesc şi alţii dărâmă, creând confuzie şi haos. Trebuie multă stăruinţă în bine şi multă rugăciune din partea celor credincioşi cu adevărat – care sunt puţini, în comparaţie cu mulţimea rătăcită. Trebuie să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu să ne ajute în lucrarea grea de întoarcere a oamenilor către adevărata lor menire. O mare primejdie pentru Biserică şi pentru ţară sunt sectele. Ele luptă împotriva Bisericii şi a dreptei credinţe, împotriva Maicii Domnului, împotriva crucii şi a icoanelor. Sectele s-au înmulţit după liberalizarea dreptei credințe şi ele, de asemenea, creează confuzie în viaţa credincioşilor. Nu este cazul să vă spun prea multe lucruri despre starea actuală a societăţii moldovenești, întrucât le vedeţi şi le ştiţi şi dumneavoastră. Datoria fiecăruia dintre noi este să ducem o viaţă după voia lui Dumnezeu şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să ducă o viaţă creştinească, spre folosul lor sufletesc. Să-i ajutăm pe semenii noştri, mai ales că mulţi dintre ei au uitat că mai au şi suflet şi că viaţa nu se opreşte pe pământ, în groapa de la cimitir, ci continuă în veşnicie. Iertaţi-mă, poate că impulsul meu la iresponsabilitatea sufletească a dumneavoastră este prea lung şi poate insuficient. Totuşi, eu aşa văd starea în care ne aflăm. Vă doresc numai bine.
Prot Victor Mihalachi
